URAGAN, uragane, s. n. Vînt puternic cu acțiuni distrugătoare, uneori însoțit de ploi torențiale. Apoi fugarii, scăpați la mal, începură să alerge mînați de uragan spre pînza neagră de pădure, care se zărea la o fugă de cal și părea totuna cu nourii. SADOVEANU, O. III 75. Prin armonie imitativă poetul ne face să auzim chiar urletul sinistru al uraganului. GHEREA, ST. CR. III 299. ◊ Fig. O liniște nesfîrșită plutea pe fînațuri. Parcă niciodată nu sunase în preajmă sălbaticul uragan al războiului. SADOVEANU, O. VII 25. Împărați și regi s-adună Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună. EMINESCU, O. I 146. Strîmbă-Lemne, uragan de vijelie, Intră-n lunci, păduri și codri, ducînd viscol, ducînd larmă. ALECSANDRI, P. A. 152.