unisilab, ~ă sn, a [At: POLIZU / Pl: ~i, ~e / E: lat unisyllabus] (Rar) 1-2 Monosilab.

UNISILAB, -Ă, unisilabi, -e, adj. (Rar) Monosilab.

UNISILAB, -Ă adj., s.n. (Rar) Monosilab. [< it. unisillabo].

UNISILAB, -Ă adj. monosilab. (< lat. unisillabus)

unisilab (rar) adj. m., pl. unisilabi; f. unisilabă, pl. unisilabe

unisilab (rar) adj. m., pl. unisilabi; f. unisilabă, pl. unisilabe

unisilab adj. m., pl. unisilabi; f. sg. unisilabă, pl. unisilabe

UNISILAB adj. v. monosilab, monosilabic.

unisilab adj. v. MONOSILAB. MONOSILABIC.

UNI- „unic, singular, solitar”. ◊ L. unus „unu” > fr. uni-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. uni-. □ ~caul (v. -caul), adj., cu o singură tulpină; ~color (v. -color), adj., care are o singură culoare; ~corn (v. -corn), adj., 1. Care are un singur corn. 2. Care nu are dezvoltat decît unul din cele două coarne uterine; ~cuspid (v. -cuspid), adj., (despre dinți) cu un singur vîrf; ~fer (v. -fer), adj., care înflorește și fructifică o singură dată pe an; ~flor (v. -flor), adj., cu o singură floare; ~par (v. -par), adj., s. f. pl., 1. adj., Care a născut un singur pui sau copil. 2. s. f. pl., adj., (Mamifere) care nasc un singur pui; ~petal (v. -petal), adj., cu o singură petală; ~silab (v. -silab), adj., monosilab*; ~valent (v. -valent), adj., (despre cromozomi) care, în cursul meiozei, nu formează bivalenți; ~valv (v. -valv), adj., cu cochilia formată dintr-o singură valvă; ~voc (v. -voc), adj., 1. (Despre cuvinte sau expresii) Care are un singur sens. 2. (Despre elementele unei mulțimi) Care corespunde unui singur element din altă mulțime; ~vor (v. -vor), adj., cu un singur fel de nutriție.