15 definiții pentru monosilabic
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MONOSILABIC, -Ă, monosilabici, -ce, adj. Care are o singură silabă; format din monosilabe. ♦ (Despre limbi) Format (mai ales) din cuvinte cu o singură silabă. – Din fr. monosyllabique.
MONOSILABIC, -Ă, monosilabici, -ce, adj. Care are o singură silabă; format din monosilabe. ♦ (Despre limbi) Format (mai ales) din cuvinte cu o singură silabă. – Din fr. monosyllabique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
monosilabic, ~ă [At: NEGULICI / Pl: ~ici, ~ice / E: fr monosyllabique] 1 a (D. cuvinte) Care este format dintr-o singură silabă. 2 av (Îe) A vorbi (sau a răspunde) ~ A vorbi sau a răspunde cu monosilabe (3). 3 a (D. limbi) Format în majoritate din cuvinte cu o singură silabă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MONOSILABIC, -Ă, monosilabici, -e, adj. Care are o singură silabă, format din monosilabe. Cuvînt monosilabic. Limbă monosilabică. ▭ În limbile monosilabice, cuvintele nu pot avea familie. GRAUR, F. L. 154.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MONOSILABIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Cu o singură silabă; (despre limbi) format din cuvinte monosilabe. [Cf. fr. monosyllabique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MONOSILABIC, -Ă adj. (despre cuvinte) cu o singură silabă. ◊ (despre limbi) format din monosilabe; unisilabic. (< fr. monosyllabique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MONOSILABIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre cuvinte) Care constă dintr-o singură silabă; monosilab. 2) (despre limbi) Care conține, mai ales, cuvinte cu o singură silabă. /<fr. monosyllabique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
monosilabic a. compus din monosilabe.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*monosilábic, -ă adj. (mono- și silabic). Adv. Pin monosilabe: a te exprima monosilabic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
monosilabic adj. m. (termen ~), pl. monosilabici; f. monosilabică (particulă ~), pl. monosilabice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
monosilabic adj. m., pl. monosilabici; f. monosilabică, pl. monosilabice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
monosilabic adj. → silabic
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MONOSILABIC adj. (LINGV.) monosilab, (rar) unisilab, unisilabic. (Cuvânt ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MONOSILABIC adj. (LINGV.) monosilab. (rar) unisilab, unisilabic. (Cuvînt ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
MONOSILABIC, -Ă adj. (cf. fr. monosyllabique): în sintagma cuvânt monosilabic (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MONOSILABIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Care este format dintr-o singură silabă. Cf. NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF. Din peste patru sute și cincizeci de neutre monosilabice, numai 35 au pluralul format cu -e. LL I, 110. ◊ E x p r. (Adverbial) A vorbi (sau a răspunde) monosilabic = a vorbi (sau a răspunde) cu monosilabe, v. m o n o s i l a b. Vorbeau sinistru, monosilabic. BRĂESCU, A. 236. (Despre limbi) Format (mai ales) din cuvinte cu o singură silabă. În limbile monosilabice, cuvintele nu pot avea familie. GRAUR, F. I. 154. – Pl.: monosilabici, -ce. – Din fr. monosyllabique.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
monosilabic, monosilabicăadjectiv
- 1. Care are o singură silabă; format din monosilabe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: monosilab unisilab unisilabic
- Cuvânt monosilabic. Limbă monosilabică. DLRLC
- În limbile monosilabice, cuvintele nu pot avea familie. GRAUR, F. L. 154. DLRLC
- 1.1. (Despre limbi) Format (mai ales) din cuvinte cu o singură silabă. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- monosyllabique DEX '09 DEX '98 DN