UNGURESC, -EASCĂ, ungurești, adj. Maghiar; ca al maghiarilor. La școala statului se cerea limba ungurească pe care el o rupea greu. REBREANU, I. 82. Trei voinici că mi-a sosit, Trei voinici ardelenești... Cu pistoale ungurești. ȘEZ. I 44. ♦ (Substantivat, f.) Limba maghiară. Spuse într-o ungurească foarte stricată. REBREANU, I. 111. ♦ (Substantivat, f., mai ales articulat) Numele unei hore țărănești. Jocurile lor la nuntă sînt:... rusasca, moldoveneasca (hora), brîul, ungureasca. ȘEZ. I 35. Vai de mine ce uitai, Ungureasca nu jucai. ib. 105.