13 definiții pentru umoristic humoristic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMORÍSTIC, -Ă, umoristici, -ce, adj. Care conține sau exprimă umor; care provoacă umorul; vesel, hazliu. – Din fr. humoristique.

UMORÍSTIC, -Ă, umoristici, -ce, adj. Care conține sau exprimă umor; care provoacă umorul; vesel, hazliu. – Din fr. humoristique.[1]

  1. Var. humoristic LauraGellner

UMORÍSTIC, -Ă, umoristici, -e, adj. Care conține sau exprimă umor; cu umor. În presa noastră apar puține desene umoristice. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 503, 4/1. O săptămînă întreagă... v-ați trudit să mai faceți o poezie, tot umoristică. PAS, Z. I 280. O lume întreagă de închipuiri umoristice îi umpleau creierii. EMINESCU, N. 42.

UMORÍSTIC, -Ă adj. Care are, care arată, care exprimă umor; aparținând genului comic. [Var. humoristic, -ă adj. / cf. fr. humoristique, it. umoristico, germ. humoristisch].[1]

  1. Var. humoristic LauraGellner

UMORÍSTIC, -Ă adj. care are, care exprimă umor; care aparține genului comic. (< fr. humoristique)

UMORÍSTIC umoristică (umoristici, umoristice) 1) Care conține sau exprimă umor; plin de umor. 2) Care ține de genul comic. Publicație umoristică. /<fr. humoristique[1]

  1. Var. humoristic LauraGellner

umoristic a. scris cu umor: foaie umoristică.

*umorístic, -ă adj. (d. umorist). Scris orĭ desemnat cu umor, glumeț: ziar umoristic. Adv. A scrie umoristic.

HUMORÍSTIC, -Ă adj. v. umoristic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

umorístic adj. m., pl. umorístici; f. umorístică, pl. umorístice

umorístic adj. m., pl. umorístici; f. sg. umorístică, pl. umorístice[1]

  1. Var. humoristic LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UMORÍSTIC adj. hazliu, vesel. (Scenetă ~.)[1]

  1. Var. humoristic LauraGellner

UMORISTIC adj. hazliu, vesel. (Scenetă ~.)

Intrare: umoristic
umoristic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umoristic
  • umoristicul
  • umoristicu‑
  • umoristică
  • umoristica
plural
  • umoristici
  • umoristicii
  • umoristice
  • umoristicele
genitiv-dativ singular
  • umoristic
  • umoristicului
  • umoristice
  • umoristicei
plural
  • umoristici
  • umoristicilor
  • umoristice
  • umoristicelor
vocativ singular
plural
humoristic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • humoristic
  • humoristicul
  • humoristicu‑
  • humoristică
  • humoristica
plural
  • humoristici
  • humoristicii
  • humoristice
  • humoristicele
genitiv-dativ singular
  • humoristic
  • humoristicului
  • humoristice
  • humoristicei
plural
  • humoristici
  • humoristicilor
  • humoristice
  • humoristicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

umoristic humoristic

  • 1. Care conține sau exprimă umor; care provoacă umorul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: hazliu vesel 3 exemple
    exemple
    • În presa noastră apar puține desene umoristice. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 503, 4/1.
      surse: DLRLC
    • O săptămînă întreagă... v-ați trudit să mai faceți o poezie, tot umoristică. PAS, Z. I 280.
      surse: DLRLC
    • O lume întreagă de închipuiri umoristice îi umpleau creierii. EMINESCU, N. 42.
      surse: DLRLC
  • 2. Care ține de genul comic.
    surse: NODEX un exemplu
    exemple
    • Publicație umoristică.
      surse: NODEX

etimologie: