opțiuni
  • info
14 definiții pentru uituc

Explicative DEX

UITUC, -Ă, uituci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care uită ușor, care are memoria slabă, (rar) uitător; p. ext. distrat, zăpăcit. – Uita + suf. -uc.

uituc, ~ă [At: KLEIN, D. 444 / V: (înv) ~tiuc a / Pl: ~uci, ~uce / E: uita + -uc] 1-2 smf, a (Persoană) care uită (ușor) Si: (rar) uitător (1), (înv) uităcios (1-2), (reg) uitic(1-2), (Mol) uitiș (1-2), (Mol) uitit2 (1-2), uitoc (1-2), uitut (1-2), (îvr) uitos (1-2). 3-4 smf, a (Pex) Distrat2 (1-2). 5 a (Rar) Care dă uitării cu ușurință Si: uitător (2).

UITUC adj. Care uită lesne, uităcios; distrat: boierul Gavrilă trecea drept om ~ (GRL.); d-ta ești vinovat, că ai fost ~, de toate cîte le-am pătimit (CAR.).

UITUC, -Ă, uituci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care uită ușor, care are memorie slabă, uitător; p. ext. distrat, zăpăcit. – Uita + suf. -uc.

UITUC, -Ă, uituci, -e, adj. Care uită ușor; cu memorie slabă; p. ext. distrat, zăpăcit. E drept însă că sînt și uituc. D. ZAMFIRESCU, R. 23. Uite, ziua știu de toate, Seara însă plec uitucă. COȘBUC, P. I 304.

UITUC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care uită repede; care are memorie slabă. /a uita + suf. ~uc

uituc a. care uită lesne.

uitiuc, ~ă a vz uituc

Ortografice DOOM

uituc adj. m., pl. uituci; f. uitucă, pl. uituce

uituc adj. m., pl. uituci; f. uitucă, pl. uituce

uituc adj. m., pl. uituci; f. sg. uitucă, pl. uituce

uitit (reg.) adj. m., pl. uitiți; f. uitită, pl. uitite

Sinonime

UITUC adj. (rar) uităcios. (Om ~.)

UITUC adj. (rar) uităcios. (Om ~.)

Intrare: uituc
uituc adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uituc
  • uitucul
  • uitucu‑
  • uitucă
  • uituca
plural
  • uituci
  • uitucii
  • uituce
  • uitucele
genitiv-dativ singular
  • uituc
  • uitucului
  • uituce
  • uitucei
plural
  • uituci
  • uitucilor
  • uituce
  • uitucelor
vocativ singular — —
plural — —
uitiuc adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uitiuc
  • uitiucul
  • uitiucă
  • uitiuca
plural
  • uitiuci
  • uitiucii
  • uitiuce
  • uitiucele
genitiv-dativ singular
  • uitiuc
  • uitiucului
  • uitiuce
  • uitiucei
plural
  • uitiuci
  • uitiucilor
  • uitiuce
  • uitiucelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uituc, uitucăadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care uită ușor, care are memoria slabă. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: uităcios
    • format_quote E drept însă că sînt și uituc. D. ZAMFIRESCU, R. 23. DLRLC
    • format_quote Uite, ziua știu de toate, Seara însă plec uitucă. COȘBUC, P. I 304. DLRLC
etimologie:
  • Uita + -uc. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.