Definiția cu ID-ul 1212863:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
uituc, ~ă [At: KLEIN, D. 444 / V: (înv) ~tiuc a / Pl: ~uci, ~uce / E: uita + -uc] 1-2 smf, a (Persoană) care uită (ușor) Si: (rar) uitător (1), (înv) uităcios (1-2), (reg) uitic(1-2), (Mol) uitiș (1-2), (Mol) uitit2 (1-2), uitoc (1-2), uitut (1-2), (îvr) uitos (1-2). 3-4 smf, a (Pex) Distrat2 (1-2). 5 a (Rar) Care dă uitării cu ușurință Si: uitător (2).