TĂRĂȘENIE, tărășenii, s. f. (Familiar și popular) Șir de întîmplări; poveste, istorie; pățanie, încurcătură. Oamenii... așteptau cuceriți, toți știind că Pațanghel are să le spună o altă tărășenie. PREDA, Î. 95. Le rugam... să întrebe de Ivan și să-i spună tărășenia cu papucii. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 141. Îi spuse tărășenia, cum îi vine urît de casă și de nevastă și cum îi vine să plece în lume de urît. ȘEZ. XII 105. – Variantă: (regional) tirișenie (PAMFILE, A. R. 220) s. f.