19 definiții pentru tărhat
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂRHAT, tărhaturi, s. n. (Pop.) Sarcină, povară; bagaj, calabalâc. – Din magh. terhet (acuz. lui teher).
TĂRHAT, tărhaturi, s. n. (Pop.) Sarcină, povară; bagaj, calabalâc. – Din magh. terhet (acuz. lui teher).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
tărhat sn [At: N. TEST. (1648), 2776 / V: (reg) tar~, ~heci, târ~, ter~, terhet / Pl: ~uri / E: ns cf mg terhet (Ac al lui terh)] 1 (Pop) Povară. 2 (Pop) Bagaj (1). 3 (Reg) Sac cu aproximativ două feldere de cereale sau făină, făcut în formă de desagi. 4 (Reg; îf terhet) Greutate la cumpăna fântânii. 5 (Reg) Haină de casă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂRHAT, tărhaturi, s. n. Sarcină, povară, bagaj, calabalîc. Ciobanul cu oile, asinul cu tărhatul... sînt singurele elemente ale priveliștii. SADOVEANU, O. L. 29. Cumpănește pe samare O gospodărie-ntreagă. Maldăr de tărhaturi grele Cu dăsagi, căldări și pături Că de-abia pot sta subt ele Doi măgari voinici alături. TOPÎRCEANU, P. 128. (Cu pronunțare regională) Găsii cu cale să-mi așez în scobitura stîncii tarhatul meu întreg. HOGAȘ, M. N. 162.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TĂRHAT s.n. (Ban., Criș., Trans. SV) Greutate, sarcină, povară. Șăzînd spre asin și desupra mînzului și asinei învățată supt tîrhat. N. TEST. (1648). Tras-am de supt tărhat umărul lui. PSALT. (1651). Onus. Terhat. Terh. LEX. MARS., 232. ◊ Fig. Tărhatul răotăților loru noi-l purtăm. MISC. SEC. XVII, 11v. Să nu fim noi țara dracului, . . ., păcatul necredinței, tărhat a grozniciei. MISC. SEC. XVII, 60v; cf. MISC. SEC. XVII, 100v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. terhet (ac. al lui terh). Cf. t a r.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tărhát n., pl. urĭ (ung. terh, ac. terhet, id. V. tearh). Trans. Olt. Bagaj, calabalîc: toamna cĭobaniĭ se scoboară la șes cu tot tărhatu. – În Munt. tîrhat, în Mold. tarhat (ca talhar, saltar).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tarhat sn vz tărhat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tărheci sn vz tărhat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
târhat sn vz tărhat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
terhat sn vz tărhat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
terhet sn vz tărhat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
terheti sn vz tărhat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tarhát, V. tărhat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tîrhát, V. tărhat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tărhat (pop.) s. n., pl. tărhaturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tărhat (pop.) s. n., pl. tărhaturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tărhat s. n., pl. tărhaturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TĂRHAT s. v. greu, greutate, încărcătură, povară, sarcină.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tărhat s. v. GREU. GREUTATE. ÎNCĂRCĂTURĂ. POVARĂ. SARCINĂ. erată
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tărhat (-turi), s. n. – Povară, catrafusele ciobanului. – Var. tîrhat, (Bihor) tărhatiu „sarcină”. Mag. terh, acuz. terhat (Cihac, II, 532; Tiktin; Pușcariu, Lr., 105), cf. rut. terh, slov. Din același cuvînt mag. care înseamnă „încărcat, greu” provine tărhită, s. f. (Trans., potîrniche), datorită felului său de a merge (după ipoteza improbabilă a lui Cihac, II, 402, din sl. tetrĕvĭ „fazan”), din mag. terhes „supraîncărcat”, de unde vine și tăr(h)oasă, s. f. și adj. (însărcinată), cf. grea și ceh. terchavy „grea” și „însărcinată”. Cf. tar.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tărhat, tărhaturisubstantiv neutru
- 1. Bagaj, calabalâc, greu, greutate, povară, sarcină, încărcătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ciobanul cu oile, asinul cu tărhatul... sînt singurele elemente ale priveliștii. SADOVEANU, O. L. 29. DLRLC
- Cumpănește pe samare O gospodărie-ntreagă. Maldăr de tărhaturi grele Cu dăsagi, căldări și pături Că de-abia pot sta subt ele Doi măgari voinici alături. TOPÎRCEANU, P. 128. DLRLC
- Găsii cu cale să-mi așez în scobitura stîncii tarhatul meu întreg. HOGAȘ, M. N. 162. DLRLC
-
etimologie:
- terhet (acuzativul lui teher). DEX '09 DEX '98