TĂMÂIOS, -OASĂ, tămâioși, -oase, adj., s. f., s. n. 1. Adj. (Despre unele varietăți de fructe, în special de struguri) Care are un gust aromat, asemănător cu aroma de tămâie; muscat. 2. Adj., s. f. (Varietate de viță-de-vie) care produce struguri cu boabele sferice, cărnoase, dese și verzi sau violet-roșcate, puternic aromate. 3. S. f., s. n. Vin făcut din tămâioasă (2). – Tămâie + suf. -os.

tămâios, ~oasă [At: POLIZU / Pl: ~oși, ~oase / E: tămâie + -os] 1 a (D. struguri sau vinuri) Care are un gust aromat, asemănător cu cel de tămâie (1) Si: muscat, (reg) mușcător, mușcătareț. 2-3 sfi, a (Reg; șîs pere ~oase) (Pere) aromate, galbene, de formă lunguiață. 4-5 sm, a (Reg; șîs păr -) (Păr) care face tămâioase (2). 6 a (Nob) Cu tămâie (1). 7-8 sf, a (Viță de vie) care produce struguri cu boabele rotunde, cărnoase, dese și verzi, plăcut aromate. 9 sf (Pex) Struguri de tămâioasă 10 sfn Vin făcut din tămâioasă (9). 11 sf (Bot; reg) Tămâiță (6) (Chenopodium botrys). 12 sfp (Bot; reg) Toporaș (9) (Viola odorata). 13 sf (Bot; reg) Vinariță (Asperula odorata). 14 sfa (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 15 sfa (Reg) Melodie după care se execută dansul tămâioasa (14).

TĂMÂIOS, -OASĂ, tămâioși, -oase, adj., s. f., s. n. 1. Adj. (Despre unele varietăți de fructe, în special de struguri) Care are un gust aromat, asemănător cu aroma de tămâie; muscat. 2. Adj., s. f. (Varietate de viță de vie) care produce struguri cu boabele sferice, cărnoase, dese și verzi sau violet-roșcate, puternic aromate. 3. S. f., s. n. Vin făcut din tămâioasă (2). – Tămâie + suf. -os.

TĂMÂIOS ~oasă (~oși, ~oase) (despre struguri și unele varietăți de fructe) Care are un miros asemănător mirosului de tămâie. /tămâie + suf. ~os

tămâios a. care miroase tare și frumos.

TĂMÎIOS, -OASĂ, tămîioși, -oase, adj. 1. (Despre unele fructe, în special despre struguri) Care are gust plăcut, aromat, asemănător cu cel de tămîie. Un butuc de viță de vie cu ciorchini negri și tămîioși te îmbie să-l guști. I. BOTEZ, ȘC. 223. 2. (Despre vin) Făcut din struguri tămîioși (1). Dădu ordin să se aducă vin tămîios. MIRONESCU, S. A. 109. ◊ (Substantivat, n.) Scoase din pivniță un clondir respectabil de tămîios. C. PETRESCU, Î. II 135.

tămîĭós, -oásă adj. Vest. Cu miros de tămîĭe: strugure, vin tămîĭos. S. f. Vin tămîĭos. – Mold. busuĭoc.

tămâios¹ adj. m., pl. tămâioși; f. tămâioasă, pl. tămâioase

tămâios¹ adj. m., pl. tămâioși; f. tămâioasă, pl. tămâioase

tămâios adj. m., pl. tămâioși; f. sg. tămâioasă, pl. tămâioase

tămâios, -ioasă.

TĂMÂIOS adj. busuioc, muscat, (Ban. și Transilv.) mușcătar, mușcătareț. (Vin ~.)

NUCĂ TĂMÂIOASĂ s. v. nucșoară.

nucă tămîioasă s. v. NUCȘOARĂ.

TĂMÎIOS adj. busuioc, muscat, (Ban. și Transilv.) mușcătar, mușcătareț. (Vin ~.)

tămâios, -oasă, tămâioși, -oase s. m., s. f. persoană total nepricepută într-un anumit domeniu.