REPENT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care, în poziție normală, stă culcat pe pământ; târâtor. – Din lat. repens, -tis.

repent, ~ă a [At: DL / Pl: ~nți, ~e / E: lat repens, -tis] (D. plante) Care se târăște pe pământ Si: târâtor.

REPENT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care stă culcat pe pământ (și din loc în loc dă naștere la rădăcini); târâtor. – Din lat. repens, -tis.

REPENT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre plante erbacee și tulpinile lor) Care se tîrăște pe pămînt.

REPENT, -Ă adj. (Despre plante și despre tulpinile lor) Care stă culcat la pămînt și din loc în loc dă naștere la rădăcini; tîrîtor. [Pl. -nți, -nte. / < engl. repent, cf. lat. repens < repere – a se tîrî].

REPENT, -Ă adj. (despre tulpini) care se târăște pe pământ, dând naștere din loc în loc la rădăcini; târâtor. (< lat. repens)

REPENT ~tă (~ți, ~te) (despre plante) Care are tulpina întinsă pe pământ; cu tulpina culcată. /<lat. repens, ~ntis

repent adj. m., pl. repenți; f. repentă, pl. repente

repent adj. m., pl. repenți; f. repentă, pl. repente

repent adj. m., pl. repenți; f. sg. repentă, pl. repente

REPENT adj. (BOT.) târâtor. (Plante ~; tulpini ~.)

REPENT adj. (BOT.) tîrîtor. (Plante ~; tulpini ~.)