11 definiții pentru repent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPÉNT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care, în poziție normală, stă culcat pe pământ; târâtor. – Din lat. repens, -tis.

repent, ~ă a [At: DL / Pl: ~nți, ~e / E: lat repens, -tis] (D. plante) Care se târăște pe pământ Si: târâtor.

REPÉNT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care stă culcat pe pământ (și din loc în loc dă naștere la rădăcini); târâtor. – Din lat. repens, -tis.

REPÉNT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre plante erbacee și tulpinile lor) Care se tîrăște pe pămînt.

REPÉNT, -Ă adj. (Despre plante și despre tulpinile lor) Care stă culcat la pământ și din loc în loc dă naștere la rădăcini; târâtor. [Pl. -nți, -nte. / < engl. repent, cf. lat. repens < repere – a se târî].

REPÉNT, -Ă adj. (despre tulpini) care se târăște pe pământ, dând naștere din loc în loc la rădăcini; târâtor. (< lat. repens)

REPÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre plante) Care are tulpina întinsă pe pământ; cu tulpina culcată. /<lat. repens, ~ntis


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

repént adj. m., pl. repénți; f. repéntă, pl. repénte

repént adj. m., pl. repénți; f. sg. repéntă, pl. repénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REPÉNT adj. (BOT.) târâtor. (Plante ~; tulpini ~.)

REPENT adj. (BOT.) tîrîtor. (Plante ~; tulpini ~.)

Intrare: repent
repent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repent
  • repentul
  • repentu‑
  • repentă
  • repenta
plural
  • repenți
  • repenții
  • repente
  • repentele
genitiv-dativ singular
  • repent
  • repentului
  • repente
  • repentei
plural
  • repenți
  • repenților
  • repente
  • repentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)