TÂLCUIRE, tâlcuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a tâlcui și rezultatul ei.- V. tâlcui.

tâlcuire sf [At: BIBLIA (1688), 111/51 / Pl: ~ri / E: tâlcui] 1 (Pop) Interpretare a înțelesului unor vobe, scrieri, fapte etc. Si: comentare, (îvr) tălmăcie, (îvp) tălmăcire (2), (înv) tălmăcitură (2), tâlcuială (1). 2 Explicare (1). 3 (Înv) Definiție (1). 4 (Înv) Traducere (1).

TÂLCUIRE, tâlcuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a tâlcui și rezultatul ei. – V. tâlcui.

TÎLCUIRE, tîlcuiri, s. f. Acțiunea de a tîlcui și rezultatul ei. Tîlcuiri de visuri coordonate alfabetic. EMINESCU, N. 45.

tâlcuire (pop.) s. f., g.-d. art. tâlcuirii; pl. tâlcuiri

tâlcuire (pop.) s. f., g.-d. art. tâlcuirii; pl. tâlcuiri

tâlcuire s. f., g.-d. art. tâlcuirii; pl. tâlcuiri

TÂLCUIRE s. 1. v. interpretare. 2. v. analizare.

TÂLCUIRE s. v. tălmăcire, traducere, transpunere.

TÎLCUIRE s. 1. interpretare, tălmăcire, (pop.) tîlc, (înv.) tălmăcitură, tîlcovanie, tîlcuială. (Dădea scrisorii tot felul de ~i.) 2. analizare, comentare, explicare, interpretare, (înv.) tîlcuială. (~ unui text literar.)

tîlcuire s. v. TĂLMĂCIRE. TRADUCERE. TRANSPUNERE.