tâlcuire sf [At: BIBLIA (1688), 111/51 / Pl: ~ri / E: tâlcui] 1 (Pop) Interpretare a înțelesului unor vobe, scrieri, fapte etc. Si: comentare, (îvr) tălmăcie, (îvp) tălmăcire (2), (înv) tălmăcitură (2), tâlcuială (1). 2 Explicare (1). 3 (Înv) Definiție (1). 4 (Înv) Traducere (1).