12 definiții pentru turmă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÚRMĂ, turme, s. f. 1. Grup (mai mare) de oi sau, p. ext., de alte animale domestice sau sălbatice, care trăiesc împreună. 2. (Depr.) Mulțime, grup (mare) de oameni (în dezordine). 3. (În limbajul bisericesc) Mulțimea credincioșilor. – Lat. turma.

TÚRMĂ, turme, s. f. 1. Grup (mai mare) de oi sau, p. ext., de alte animale domestice sau sălbatice, care trăiesc împreună. 2. (Depr.) Mulțime, grup (mare) de oameni (în dezordine). 3. (În limbajul bisericesc) Mulțimea credincioșilor. – Lat. turma.

turmă sf [At: PSALT. 160 / Pl: ~me / E: ml turma] 1 Grup (mai mare) de oi sau de alte animale (domestice sau sălbatice), care trăiesc împreună. 2 (Pex) Cârd de păsări. 3 Haită (5). 4 (Fig; adesea dep) Grup (mare) de oameni supuși, docili. 5 (Fig; adesea dep) Mulțime (în dezordine) Si: ceată. 6 (îlav) În ~ În grămadă. 7 (Pop; fig) Populația unei țări Si: popor. 8 (Bis; fig) Mulțimea credincioșilor. 9 (Înv) Unitate militară de cavalerie. 10 (Asl; reg) Constelație nedefinită mai îndeaproape.

TÚRMĂ, turme, s. f. 1. Grup (mai mare) de oi, p. ext. de alte animale (domestice sau sălbatice) care trăiesc împreună. Am de furcă c-o turmă de mistreți. Cumplite sălbătăciuni! SADOVEANU, O. I 43. Turmele s-aud mugind, Și flăcăii vin pe luncă Hăulind. COȘBUC, P. I 47. Turme de vite se scoboară la adăpat. VLAHUȚĂ, R. P. 10. Cum e păstorul, așa și turma (= cum sînt conducătorii, așa și subalternii). O turmă și un păstor, exprimă ideea de unire, sub o singură conducere. 2. Masă, mulțime, grup (mare) de oameni (umili, săraci, exploatați). Are o pornire de milă adîncă pentru turma celor obijduiți, batjocoriți și flămînzi. SADOVEANU, O. VI 419. În calea lor au întîlnit turme întregi de suflete. GANE, N. III 20. Boierii și-au venit în cunoștință; au văzut că turma nu poale fi fără păstor. NEGRUZZI, S. I 149. ◊ (Metaforic) A plecat băiatul cu fluierul. Cîntînd a plecat. După el, turmă, noi. STANCU, D. 170. ◊ Loc. adv. În turmă = cu grămada, în grămadă. Sufocați de-atîta mers în turmă Noi ne mișcăm împinși din urmă. CAMIL PETRESCU, V. 17. Rămase în urmă o companie înșirată în turmă. C. PETRESCU, Î. I 133. 3. (În limbajul bisericesc) Mulțimea credincioșilor.

TÚRMĂ ~e f. 1) Mulțime de indivizi din aceeași specie, care umblă împreună; cârd. 2) fam. depr. Grup mare, neorganizat de oameni (docili sau înrăiți, agresivi). 3) bis. Totalitate a credincioșilor. /<lat. turma

turmă f. 1. mulțime de animale domestice de acelaș soiu: o turmă de boi; 2. fig. (în limba bisericească) popor: o turmă și un păstor. [Lat. TURMA].

túrmă f., pl. e (lat. tŭrma, ploton de călărime, mulțime. D. rom. vine sîrb. nsl. rut. pol. turma, turmă). Mare mulțime de oĭ (pînă la 5-6 sute) saŭ și de capre. Fig. Mulțimea credincĭoșilor creștinĭ: bate-voĭ păstoru și se va risipi turma (Ev.). V. cîrd, cĭopor, cireadă, tîrlă 1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

túrmă s. f., g.-d. art. túrmei; pl. túrme

túrmă s. f., g.-d. art. túrmei; pl. túrme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TURMĂ s. cireadă, (rar) cîrd, (pop.) ciurdă, (înv. și reg.) tamazlîc, (prin Mold., Bucov., Maram. și Ban.) botei, (Olt. și Transilv.) ciopor, (Mold.) tabun. (O ~ de vite.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

túrmă (-me), s. f. – Ciurdă, cireadă, herghelie, pîlc. – Mr. turmă, istr. turme. Lat. turma (Pușcariu 1777; Philippide, II, 656; REW 9005), cf. it. torma (logud. truma), friul. torme, alb. turmë). – Der. turmac, s. m. (mînzat sau bivol de doi ani; om scund și îndesat); înturma, vb. (a alătura, a alipi). – Din rom. provin bg. turma (Romansky 130; Capidan, Raporturile, 214), sb., cr. tùrmo, turma (Miklosich, Wander., 8; Candrea, Elemente, 408; Berneker 379); rut. turma (Miklosich, Fremdw., 133), pol. turma, cr. turmar „căruțaș” (pentru transporturile în caravană, sb. turma), bg. turmak „bivol tînăr” (după Conev 56, rom. turmac ar proveni din bg.; dar nu e de conceput că rom. ar fi luat din bg. un cuvînt creat după rom. turmă).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a merge ca / cu turma (după cineva) expr. a urma (pe cineva) în mod automat / fără discernământ.

Intrare: turmă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turmă
  • turma
plural
  • turme
  • turmele
genitiv-dativ singular
  • turme
  • turmei
plural
  • turme
  • turmelor
vocativ singular
plural

turmă

  • 1. Grup (mai mare) de oi sau, prin extensiune, de alte animale domestice sau sălbatice, care trăiesc împreună.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cireadă cârd diminutive: turmuliță 3 exemple
    exemple
    • Am de furcă c-o turmă de mistreți. Cumplite sălbătăciuni! SADOVEANU, O. I 43.
      surse: DLRLC
    • Turmele s-aud mugind, Și flăcăii vin pe luncă Hăulind. COȘBUC, P. I 47.
      surse: DLRLC
    • Turme de vite se scoboară la adăpat. VLAHUȚĂ, R. P. 10.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Cum e păstorul, așa și turma = cum sunt conducătorii, așa și subalternii.
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie O turmă și un păstor, exprimă ideea de unire, sub o singură conducere.
      surse: DLRLC
  • 2. depreciativ Mulțime, grup (mare) de oameni (în dezordine).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: grup masă (mulțime, corp) mulțime 4 exemple
    exemple
    • Are o pornire de milă adîncă pentru turma celor obijduiți, batjocoriți și flămînzi. SADOVEANU, O. VI 419.
      surse: DLRLC
    • În calea lor au întîlnit turme întregi de suflete. GANE, N. III 20.
      surse: DLRLC
    • Boierii și-au venit în cunoștință; au văzut că turma nu poale fi fără păstor. NEGRUZZI, S. I 149.
      surse: DLRLC
    • metaforic A plecat băiatul cu fluierul. Cîntînd a plecat. După el, turmă, noi. STANCU, D. 170.
      surse: DLRLC
    • 2.1. locuțiune adverbială În turmă = cu grămada, în grămadă.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Sufocați de-atîta mers în turmă Noi ne mișcăm împinși din urmă. CAMIL PETRESCU, V. 17.
        surse: DLRLC
      • Rămase în urmă o companie înșirată în turmă. C. PETRESCU, Î. I 133.
        surse: DLRLC
  • 3. (În limbajul bisericesc) Mulțimea credincioșilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: