túrmă f., pl. e (lat. tŭrma, ploton de călărime, mulțime. D. rom. vine sîrb. nsl. rut. pol. turma, turmă). Mare mulțime de oĭ (pînă la 5-6 sute) saŭ și de capre. Fig. Mulțimea credincĭoșilor creștinĭ: bate-voĭ păstoru și se va risipi turma (Ev.). V. cîrd, cĭopor, cireadă, tîrlă 1.