13 definiții pentru turlăci

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURLĂCI, turlăcesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se ameți de băutură; a se chercheli; p. ext. a se zăpăci. – Din turlac.

TURLĂCI, turlăcesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se ameți de băutură; a se chercheli; p. ext. a se zăpăci. – Din turlac.

turlăci vr [At: ISPIRESCU, U. 33 / Pzi: ~ăcesc / E: turlac1] (Reg) 1 A se ameți de băutură Si: a se îmbăta, (pop) a se chercheli. 2 (Pex) A se zăpăci.

TURLĂCI, turlăcesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se ameți de băutură, a se îmbăta; p. ext. a se zăpăci, a se năuci. Ercule își încălzi măseaua și se cam turlăci. ISPIRESCU, U. 33.

A TURLĂCI ~esc tranz. reg. A face să se turlăcească. /Din turlac

A SE TURLĂCI mă ~esc intranz. reg. 1) A ajunge turlac (în urma consumării excesive de alcool); a deveni beat; a se îmbăta; a se turmenta. 2) A pierde facultatea de a judeca limpede; a se scrânti; a se zăpăci; a înnebuni. /Din turlac

turlăcì v. a se îmbăta: bea de se turlăcia ISP.

turlăcésc v. tr. (d. turlac). Amețesc: acest vin m’a turlăcit. V. refl. S’a turlăcit răul.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

turlăci (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă turlăcesc, 3 sg. se turlăcește, imperf. 1 sg. mă turlăceam; conj. prez. 1 sg. să mă turlăcesc, 3 să se turlăcească; imper. 2 sg. afirm. turlăcește-te; ger. turlăcindu-mă

!turlăci (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se turlăcește, imperf. 3 sg. se turlăcea; conj. prez. 3 să se turlăcească

turlăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turlăcesc, imperf. 3 sg. turlăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. turlăcească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TURLĂCI vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.

turlăci vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

turlăci, turlăcesc, vb. IV (reg.) a ameți de băutură, a se chercheli, a se îmbăta; a se zăpăci.

Intrare: turlăci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • turlăci
  • turlăcire
  • turlăcit
  • turlăcitu‑
  • turlăcind
  • turlăcindu‑
singular plural
  • turlăcește
  • turlăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • turlăcesc
(să)
  • turlăcesc
  • turlăceam
  • turlăcii
  • turlăcisem
a II-a (tu)
  • turlăcești
(să)
  • turlăcești
  • turlăceai
  • turlăciși
  • turlăciseși
a III-a (el, ea)
  • turlăcește
(să)
  • turlăcească
  • turlăcea
  • turlăci
  • turlăcise
plural I (noi)
  • turlăcim
(să)
  • turlăcim
  • turlăceam
  • turlăcirăm
  • turlăciserăm
  • turlăcisem
a II-a (voi)
  • turlăciți
(să)
  • turlăciți
  • turlăceați
  • turlăcirăți
  • turlăciserăți
  • turlăciseți
a III-a (ei, ele)
  • turlăcesc
(să)
  • turlăcească
  • turlăceau
  • turlăci
  • turlăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turlăci, turlăcescverb

etimologie:
  • turlac DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.