9 definiții pentru trupușor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRUPUȘOR, trupușoare, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui trup. [Var.: trupșor s. n.] – Trup + suf. -ușor.
TRUPUȘOR, trupușoare, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui trup. [Var.: trupșor s. n.] – Trup + suf. -ușor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
trupușor sn [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~pș~ / Pl: ~oare / E: trup + -ușor] 1-2 (Pop; șhp) Trup (1) (mic) Si: (pop) trupiță2 (1-2), trupșorel (1-2), trupuleț (1-2), trupurel (1-2), trupuț (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRUPUȘOR, trupușoare, s. n. (Și în forma trupșor) Diminutiv al lui trup (I 1). Copilul dormea în pragul ușii cu capul la umbră și cu trupșorul strîns în scutece. GALACTION, O. I 160. Ține strîns la piept trupșorul cald al copilașului, care încă nu vorbește decît cu greutate, dar pricepe orice. CAMIL PETRESCU, O. I 11. Cît de dulce mi-ești cînd tremuri și te strîngi de mine, cînd Ți se mlădie de pieptu-mi trupușorul tău plăpînd. DAVILA, V. V. 24. Zidul rău mă strînge, Trupușoru-mi frînge. ALECSANDRI, P. P. 190. – Variantă: trupșor s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRUPȘOR s. n. v. trupușor.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRUPȘOR s. n. v. trupușor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
TRUPȘOR s. n. v. trupușor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
trupșor sn vz trupușor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
trupușor s. n., pl. trupușoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
trupușor (pop.) s. n., pl. trupușoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trupușor s. n., pl. trupușoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
trupșor.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
| substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
trupușor, trupușoaresubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui trup. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Copilul dormea în pragul ușii cu capul la umbră și cu trupșorul strîns în scutece. GALACTION, O. I 160. DLRLC
- Ține strîns la piept trupșorul cald al copilașului, care încă nu vorbește decît cu greutate, dar pricepe orice. CAMIL PETRESCU, O. I 11. DLRLC
- Cît de dulce mi-ești cînd tremuri și te strîngi de mine, cînd Ți se mlădie de pieptu-mi trupușorul tău plăpînd. DAVILA, V. V. 24. DLRLC
- Zidul rău mă strînge, Trupușoru-mi frînge. ALECSANDRI, P. P. 190. DLRLC
-
etimologie:
- Trup + sufix -ușor. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.