7 definiții pentru trupușor trupșor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRUPUȘÓR, trupușoare, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui trup. [Var.: trupșór s. n.] – Trup + suf. -ușor.

TRUPUȘÓR, trupușoare, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui trup. [Var.: trupșór s. n.] – Trup + suf. -ușor.

trupușor sn [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~pș~ / Pl: ~oare / E: trup + -ușor] 1-2 (Pop; șhp) Trup (1) (mic) Si: (pop) trupiță2 (1-2), trupșorel (1-2), trupuleț (1-2), trupurel (1-2), trupuț (1-2).

TRUPUȘÓR, trupușoare, s. n. (Și în forma trupșor) Diminutiv al lui trup (I 1). Copilul dormea în pragul ușii cu capul la umbră și cu trupșorul strîns în scutece. GALACTION, O. I 160. Ține strîns la piept trupșorul cald al copilașului, care încă nu vorbește decît cu greutate, dar pricepe orice. CAMIL PETRESCU, O. I 11. Cît de dulce mi-ești cînd tremuri și te strîngi de mine, cînd Ți se mlădie de pieptu-mi trupușorul tău plăpînd. DAVILA, V. V. 24. Zidul rău mă strînge, Trupușoru-mi frînge. ALECSANDRI, P. P. 190. – Variantă: trupșór s. n.

TRUPȘÓR s. n. v. trupușor.

TRUPȘÓR s. n. v. trupușor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trupușór (pop.) s. n., pl. trupușoáre

trupușór s. n., pl. trupușoáre

Intrare: trupușor
trupușor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trupușor
  • trupușorul
  • trupușoru‑
plural
  • trupușoare
  • trupușoarele
genitiv-dativ singular
  • trupușor
  • trupușorului
plural
  • trupușoare
  • trupușoarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trupșor
  • trupșorul
  • trupșoru‑
plural
  • trupșoare
  • trupșoarele
genitiv-dativ singular
  • trupșor
  • trupșorului
plural
  • trupșoare
  • trupșoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)