15 definiții pentru trotuar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROTUÁR, trotuare, s. n. Porțiune special amenajată de-a lungul unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulației pietonilor. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. trottoir.

TROTUÁR, trotuare, s. n. Porțiune marginală special amenajată din suprafața unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulației pietonilor. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. trottoir.

TROTUÁR, trotuare, s. n. Porțiune din suprafața unei străzi, de obicei mai ridicată decît partea carosabilă, amenajată special pentru circulația pietonilor. Trotuare pustii, vitrine închise, obloane trase și ploaie măruntă. DUMITRIU, B. F. 89. Tăcuse și flașneta uliții reci cu trotuarele de catran și ulei. ARGHEZI, P. T. 90. Feciorul rămîne pe trotuarul de lespezi lucii. REBREANU, I. 121. Unde se pomenea trotuar sau bulevard pe acel timp! GHICA, S. 42. – Pronunțat: -tu-ar.

TROTUÁR s.n. Parte a străzii (mai ridicată decât partea carosabilă) rezervată circulației pietonilor. [Pron. tro-tu-ar. / < fr. trottoir].

TROTUÁR /TUAR/ s. n. parte marginală a unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulației pietonilor. ♦ (fam.; despre prostituate) a face ~ ul = a atrage clienți pe stradă. (< fr. trottoir)

TROTUÁR ~e n. Porțiune laterală a unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, special amenajată și rezervată circulației pietonilor. [Sil. -tuar] /<fr. trottoir

*trotuár n., pl. e (fr. trottoir, d. trotter, a merge în trap, a merge). Prispa stradeĭ pe unde merg oameniĭ ca să nu-ĭ calce vehiculele.

trotoar n. spațiul rezervat pedeștrilor de-a lungul stradelor sau drumurilor (= fr. trottoir).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trotuár (-tuar) s. n., pl. trotuáre

trotuár s. n. (sil. -tuar), pl. trotuáre


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trotuár (-re), s. n. – Porțiunea marginală amenajată de-a lungul unei străzi rezervată circulației pietonilor. Fr. trottoir.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ISTORICESKII PUT NE TROTUAR NEVSKOGO PROSPEKTA (ИCTOΡИЧECKИИ ПYTЬ – HE TPOTYAP HEBCKOΓO ПROCПEKTA) (rus.) drumul istoriei nu este trotuarul de pe Nevski Prospekt – Cernîșevski, recenzie la cartea lui H. Carr „Scrisori politico-economice către președintele Statelor Unite”. Activitatea social-politică cere din partea celui angajat în ea multiple renunțări și sacrificii.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face trotuarul expr. (d. prostituate, homosexuali etc.) a acosta potențiali clienți în vederea susținerii unor raporturi sexuale contra cost.

cetățean de trotuar expr. orășean.

Intrare: trotuar
  • silabație: -tuar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trotuar
  • trotuarul
  • trotuaru‑
plural
  • trotuare
  • trotuarele
genitiv-dativ singular
  • trotuar
  • trotuarului
plural
  • trotuare
  • trotuarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)