TROTUAR, trotuare, s. n. Porțiune din suprafața unei străzi, de obicei mai ridicată decît partea carosabilă, amenajată special pentru circulația pietonilor. Trotuare pustii, vitrine închise, obloane trase și ploaie măruntă. DUMITRIU, B. F. 89. Tăcuse și flașneta uliții reci cu trotuarele de catran și ulei. ARGHEZI, P. T. 90. Feciorul rămîne pe trotuarul de lespezi lucii. REBREANU, I. 121. Unde se pomenea trotuar sau bulevard pe acel timp! GHICA, S. 42. – Pronunțat: -tu-ar.