TROPIC², -Ă, tropici, -ce, adj. Referitor la tropi²; figurat, metaforic. – Din fr. tropique.

tropic¹, ~ă a [At: BĂLĂȘESCU, GR. 120/18 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr tropique cf trop²] 1 Care ține de trop² Si: tropologic (1), (îvr) tropicesc (1). 2 Referitor la trop² Si: tropologic (2) (îvr) tropicesc (2). 3 Figurat² (1).

TROPIC², -Ă, tropici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la tropi²; figurat, metaforic. – Din fr. tropique.

TROPIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la tropi; care se referă la o anumită folosire a cuvintelor în funcție stilistică; figurat; tropologic. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(relativ la o) mișcare”, „tendință de mișcare într-o anumită direcție”, „tropism”. [Cf. fr. tropique < it. trope, germ. tropisch].

TROPIC², -Ă adj. referitor la tropi (2); figurat, alegoric. (< fr. tropique)

*trópic, -ă adj. (vgr. tropikós, trópos, întoarcere. V. trop 2). Tropical: regiuni, plante tropice. An tropic, timpu dintre doŭă trecerĭ succesive ale soareluĭ la echinocțiu de primăvară. Fig. Căldură tropică, căldură tropicală. S. n, pl. e. Fie-care din cele doŭă cercurĭ (paralele ecŭatoruluĭ) între care se face mișcarea anuală aparentă a soareluĭ în prejuru pămîntuluĭ: tropicu canceruluĭ e la nord, al capricornuluĭ la sud.

tropic adj. m., pl. tropici; f. sg. tropică, pl. tropice