7 definiții pentru troncănit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRONCĂNÍT, troncănituri, s. n. Troncănire. – V. troncăni.

TRONCĂNÍT, troncănituri, s. n. Troncănire. – V. troncăni.

troncănit1 sn [At: STAMATI, ap. CADE / Pl: ~uri / E: troncăni] 1 (Pfm) Troncăneală (1). 2 (Reg; fig) Trăncăneală1 (2).

TRONCĂNÍT, troncănituri, s. n. Troncănire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

troncănít s. n., pl. troncăníturi

troncănít s. n., pl. troncăníturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: troncănit (s.n.)
troncănit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troncănit
  • troncănitul
  • troncănitu‑
plural
  • troncănituri
  • troncăniturile
genitiv-dativ singular
  • troncănit
  • troncănitului
plural
  • troncănituri
  • troncăniturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

troncănit (s.n.)

etimologie:

  • vezi troncăni
    surse: DEX '98 DEX '09