8 definiții pentru troncănit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRONCĂNIT, troncănituri, s. n. Troncănire. – V. troncăni.
TRONCĂNIT, troncănituri, s. n. Troncănire. – V. troncăni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
troncănit1 sn [At: STAMATI, ap. CADE / Pl: ~uri / E: troncăni] 1 (Pfm) Troncăneală (1). 2 (Reg; fig) Trăncăneală1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRONCĂNIT, troncănituri, s. n. Troncănire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
troncănit s. n., pl. troncănituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
troncănit s. n., pl. troncănituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
troncănit s. n., pl. troncănituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TRONCĂNIT s. v. troncănire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TRONCĂNIT s. troncănire, troncăt.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: troncănit (s.n.)
troncănit2 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
troncănit, troncăniturisubstantiv neutru
- 1. Troncănire, troncăt. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: troncănire troncăt
etimologie:
- troncăni DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.