opțiuni
  • info

9 definiții pentru trestioară

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRESTIOARĂ, trestioare, s. f. 1. Diminutiv al lui trestie. 2. Numele mai multor plante graminee cu tulpina înaltă, asemănătoare cu trestia (Calamagrostis). [Pr.: -ti-oa-] – Trestie + suf. -ioară.

TRESTIOARĂ, trestioare, s. f. 1. Diminutiv al lui trestie. 2. Numele mai multor plante graminee cu tulpina înaltă, asemănătoare cu trestia (Calamagrostis). [Pr.: -ti-oa-] – Trestie + suf. -ioară.

trestioară sf [At: CONACHI, P. 262 / P: ~ti-o~ / Pl: ~re / E: trestie + -ioară] 1-4 (Șhp) Trestie (1-2) (mică) Si: (pop) trestică (1-4), trestiuță (1-4), (reg) trestiche (1-4). 5 (Șîc ~-de-pădure) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina înaltă, asemănătoare cu trestia (1), cu frunze lungi sau răsucite, cu flori alburii sau violacee (Calamagrostis arundinacea). 6 (Și îae) Planta Calamagrostis pseudophragmites. 7 (Și îae) Planta Calamagrostis canescens. 8 (Bot; reg) Iarbă-albă (Phalaris arundinacea).

TRESTIOARĂ, trestioare, s. f. 1. Diminutiv al lui trestie. Vede... frageda trestioară după vînturi cum se pleacă. CONACHI, P. 262. La casa cu trestioară, Trage Năiță să moară. TEODORESCU, P. P. 288. M-oi face mai bine Ca să scăp de tine, Trestioară-n baltă, Subțire și naltă. ALECSANDRI, P. P. 8. ◊ (Metaforic) Întîlnii o fetișoară, cu cosița gălbioară, Cu mijloc de trestioară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 101. 2. Plantă erbacee asemănătoare cu trestia, avînd pînă la 1 m înălțime și crescînd în tăieturi de păduri din regiunile de munte și de coline (Calamagrostis arundinacea).

TRESTIOARĂ ~e f. (diminutiv de la trestie) Plantă erbacee din familia gramineelor, asemănătoare cu trestia, dar cu tulpina mai mică. /trestie + suf. ~oară

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trestioară (desp. -ti-oa-) s. f., g.-d. art. trestioarei; pl. trestioare

trestioară (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. trestioarei; pl. trestioare

trestioară s. f. (sil. -ti-oa-), g.-d. art. trestioarei; pl. trestioare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRESTIOARĂ s. (BOT.) (reg.) trestică.

TRESTIOARĂ s. (BOT.) (reg.) trestică.

Intrare: trestioară
trestioară substantiv feminin
  • silabație: tres-ti-oa-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trestioară
  • trestioara
plural
  • trestioare
  • trestioarele
genitiv-dativ singular
  • trestioare
  • trestioarei
plural
  • trestioare
  • trestioarelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trestioară, trestioaresubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui trestie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: trestică
    • format_quote Vede... frageda trestioară după vînturi cum se pleacă. CONACHI, P. 262. DLRLC
    • format_quote La casa cu trestioară, Trage Năiță să moară. TEODORESCU, P. P. 288. DLRLC
    • format_quote M-oi face mai bine Ca să scăp de tine, Trestioară-n baltă, Subțire și naltă. ALECSANDRI, P. P. 8. DLRLC
    • format_quote metaforic Întîlnii o fetișoară, cu cosița gălbioară, Cu mijloc de trestioară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 101. DLRLC
  • 2. Numele mai multor plante graminee cu tulpina înaltă, asemănătoare cu trestia (Calamagrostis). DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Trestie + sufix -ioară. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.