trestioară sf [At: CONACHI, P. 262 / P: ~ti-o~ / Pl: ~re / E: trestie + -ioară] 1-4 (Șhp) Trestie (1-2) (mică) Si: (pop) trestică (1-4), trestiuță (1-4), (reg) trestiche (1-4). 5 (Șîc ~-de-pădure) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina înaltă, asemănătoare cu trestia (1), cu frunze lungi sau răsucite, cu flori alburii sau violacee (Calamagrostis arundinacea). 6 (Și îae) Planta Calamagrostis pseudophragmites. 7 (Și îae) Planta Calamagrostis canescens. 8 (Bot; reg) Iarbă-albă (Phalaris arundinacea).