16 definiții pentru treierătoare (batoză)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREIERĂTOÁRE, treierători, s. f. 1. Mașină de treierat; batoză. Cîntă treierătoarea Hore noi dimineții, Crește fremătătoarea Bucurie a vieții! DEȘLIU, G. 39. 2. (Regional) Tăvălug folosit la treierat; val (III 4). Caii poartă după dînșii, mai ales la treieratul ovăzului, un sul de piatră cu șase praguri care se numește... treierătoare. PAMFILE, A. R. 207.

TREIERĂTOÁRE ~óri f. Mașină agricolă pentru treieratul cerealelor; batoză. /a triera + suf. ~toare

TREIERĂTÓR, -OÁRE, treierători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la batoză. 2. S. f. Batoză. [Pr.: tre-ie-] – Treiera + suf. -ător.

treierător, ~oare [At: (a. 1750) GCR II, 62/32 / P: tre-i~ / V: (înv) tri~, trierătoriu, (reg) trierătoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: treiera1 + ~(ă)tor] 1 a Care treieră1 (1). 2 smf Persoană care se ocupă cu treieratul1 (1) cerealelor. 3 sf Mașină de treierat1 (1) Si: batoză. 4 sf (Reg) Tăvălug folosit la treierat1 (1).

TREIERĂTÓR, -OÁRE, treierători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la batoză. 2. S. f. Mașină de treierat; batoză. [Pr.: tre-ie-] – Treiera + suf. -ător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

treierătoáre2 (mașină) s. f., g.-d. art. treierătórii; pl. treierătóri

treierătoáre (mașină) s. f., g.-d. art. treierătórii; pl. treierătóri

secerătoáre-treierătoáre s. f., g.-d. art. secerătórii-treierătóri; pl. secerătóri-treierătóri

secerătoáre-treierătoáre s. f., pl. secerătóri-treierătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TREIERĂTOÁRE s. v. tăvălug, vălătuc.

TREIERĂTOARE s. (AGRON.) batoză, (pop.) mașină, (Transilv., Ban. și Olt.) tobă. (Duc grîul cules la ~.)

treierătoare s. v. TĂVĂLUG. VĂLĂTUC.

Intrare: treierătoare (batoză)
treierătoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • treierătoare
  • treierătoarea
plural
  • treierători
  • treierătorile
genitiv-dativ singular
  • treierători
  • treierătorii
plural
  • treierători
  • treierătorilor
vocativ singular
plural

treierătoare (batoză)

etimologie:

  • Treiera + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09