11 definiții pentru trapist (călugăr)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRAPIST, (1) trapiști, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Membru al unui ordin călugăresc catolic. 2. S. n. Brânză fabricată (odinioară numai de trapiști 1) după un procedeu special de fermentare. [Var.: (2) trapistă s. f.] – Din fr. trappiste.

trapist [At: BARCIANU / V: (2) sfi / S și: ~appi~ / Pl: ~iști sm / E: fr trappiste] 1 sm Membru al unui ordin călugăresc catolic înființat în sec. XVII, caracterizat prin reguli de viață foarte austere. 2 sn Brânză fabricată (odinioară numai de trapiști (1)) după un procedeu special de fermentare.

TRAPIST, (1) trapiști, s. m. (2) (rar) trapiste, s. n. 1. S. m. Membru al unui ordin călugăresc catolic. 2. S. n. Brânză fabricată (odinioară numai de trapiști 1) după un procedeu special de fermentare. [Var.: (2) trapistă s. f.] – Din fr. trappiste.

TRAPIST, (1) trapiști, s. m., (2) s. n. 1. Membru al unui ordin călugăresc catolic. 2. (La sg.) Brînză fabricată după un procedeu special de fermentare.

TRAPIST s.m. Călugăr dintr-un ordin monahal catolic întemeiat în sec. XVII, care avea un regulament deosebit de sever (interzicerea cărnii și a peștelui, obligativitatea muncilor manuale, izolarea completă etc.). // s.n. Brînză fabricată după un procedeu special de fermentare. [Pl. -iști; -turi s.n., var. trapistă s.f. / < fr. trappiste, it. trappista].

TRAPIST I. s. m. călugăr dintr-un ordin monahal catolic întemeiat în sec. XVII, care avea un regulament deosebit de sever. II. s. n. brânză fabricată după un procedeu special de fermentare. (< fr. trappiste)

*trapíst m. (fr. trappiste). Călugăr catolic din ordinu cel maĭ auster, care a fost fundat la 1140 în Francia și a fost reformat la 1662 de abatele de Rancé. Trapiștiĭ nu vorbesc între eĭ de cît p. serviciŭ (p. a da și a primi ordine) și nu ĭese din mînăstire nicĭ-odată!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trapist2 (călugăr) s. m., pl. trapiști

trapist1 (călugăr) s. m., pl. trapiști

trapist (călugar) s. m., pl. trapiști

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

trapist, trapiști subst. 1. S. m. Membru al unui ordin călugăresc catolic foarte auster, înființat în 1665 de Jean Bouthilier de Rancé, abatele m-rii La Trappe din Normandia, prin desprindere din ordinul cistercienilor. Membrii ordinului erau obligați la muncă grea, în special la munca pământului, precum și la post și tăcere neîntreruptă. Datorită rigorii sale extreme, este puțin răspândit. Se mai numesc cistercieni reformați. 2. S. n. Brânză fabricată după un procedeu special de fermentare (odinioară numai la trapiști). – Din fr. trappiste.

Intrare: trapist (călugăr)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trapist
  • trapistul
  • trapistu‑
plural
  • trapiști
  • trapiștii
genitiv-dativ singular
  • trapist
  • trapistului
plural
  • trapiști
  • trapiștilor
vocativ singular
  • trapistule
  • trapiste
plural
  • trapiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trapist, trapiștisubstantiv masculin

  • 1. Membru al unui ordin călugăresc catolic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.