trapist, trapiști subst. 1. S. m. Membru al unui ordin călugăresc catolic foarte auster, înființat în 1665 de Jean Bouthilier de Rancé, abatele m-rii La Trappe din Normandia, prin desprindere din ordinul cistercienilor. Membrii ordinului erau obligați la muncă grea, în special la munca pământului, precum și la post și tăcere neîntreruptă. Datorită rigorii sale extreme, este puțin răspândit. Se mai numesc cistercieni reformați. 2. S. n. Brânză fabricată după un procedeu special de fermentare (odinioară numai la trapiști). – Din fr. trappiste.