11 definiții pentru trapist (brânză) trapistă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRAPÍST, (1) trapiști, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Membru al unui ordin călugăresc catolic. 2. S. n. Brânză fabricată (odinioară numai de trapiști 1) după un procedeu special de fermentare. [Var.: (2) trapístă s. f.] – Din fr. trappiste.

trapist [At: BARCIANU / V: (2) sfi / S și: ~appi~ / Pl: ~iști sm / E: fr trappiste] 1 sm Membru al unui ordin călugăresc catolic înființat în sec. XVII, caracterizat prin reguli de viață foarte austere. 2 sn Brânză fabricată (odinioară numai de trapiști (1)) după un procedeu special de fermentare.

TRAPÍST, (1) trapiști, s. m. (2) (rar) trapiste, s. n. 1. S. m. Membru al unui ordin călugăresc catolic. 2. S. n. Brânză fabricată (odinioară numai de trapiști 1) după un procedeu special de fermentare. [Var.: (2) trapístă s. f.] – Din fr. trappiste.

TRAPÍST, (1) trapiști, s. m., (2) s. n. 1. Membru al unui ordin călugăresc catolic. 2. (La sg.) Brînză fabricată după un procedeu special de fermentare.

TRAPÍST s.m. Călugăr dintr-un ordin monahal catolic întemeiat în sec. XVII, care avea un regulament deosebit de sever (interzicerea cărnii și a peștelui, obligativitatea muncilor manuale, izolarea completă etc.). // s.n. Brânză fabricată după un procedeu special de fermentare. [Pl. -iști; -turi s.n., var. trapistă s.f. / < fr. trappiste, it. trappista].

TRAPÍST I. s. m. călugăr dintr-un ordin monahal catolic întemeiat în sec. XVII, care avea un regulament deosebit de sever. II. s. n. brânză fabricată după un procedeu special de fermentare. (< fr. trappiste)

TRAPÍSTĂ s. f. v. trapist.

TRAPÍSTĂ s. f. v. trapist.

trapistă sf vz trapist

TRAPÍSTĂ s.f. v. trapist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trapíst2 (brânză) s. n.

Intrare: trapist (brânză)
trapist2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trapist
  • trapistul
  • trapistu‑
plural
  • trapiste
  • trapistele
genitiv-dativ singular
  • trapist
  • trapistului
plural
  • trapiste
  • trapistelor
vocativ singular
plural
trapist3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trapist
  • trapistul
  • trapistu‑
plural
  • trapisturi
  • trapisturile
genitiv-dativ singular
  • trapist
  • trapistului
plural
  • trapisturi
  • trapisturilor
vocativ singular
plural
trapistă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trapistă
  • trapista
plural
  • trapiste
  • trapistele
genitiv-dativ singular
  • trapiste
  • trapistei
plural
  • trapiste
  • trapistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trapist (brânză) trapistă

  • 1. Brânză fabricată (odinioară numai de trapiști) după un procedeu special de fermentare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00

etimologie: