9 definiții pentru tranzitivitate

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANZITIVITÁTE s. f. 1. Proprietate a unor verbe de a fi tranzitive (1). 2. Proprietate a unor relații logice sau matematice de a se transmite ca atare, prin termenii intermediari, între primul și ultimul termen al șirului de termeni ordonați pe baza acestei relații. – Din fr. transitivité.

TRANZITIVITÁTE s. f. 1. Proprietate a unor verbe de a fi tranzitive (1). 2. Proprietate a unor relații logice sau matematice de a se transmite ca atare, prin termenii intermediari, între primul și ultimul termen al șirului de termeni ordonați pe baza acestei relații. – Din fr. transitivité.

tranzitivitate sf [At: SCL 1960, 562 / Pl: ~tăți / E: tranzitiv + -itate cf fr transitivité] 1 (Lin) Proprietate a unui verb de a fi tranzitiv (1). 2 (Mat; Log) Proprietate a unei relații matematice sau logice de a fi tranzitivă (2).

TRANZITIVITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este tranzitiv. ♦ Proprietate a unor verbe de a fi tranzitive. ♦ (Log.; mat.) Relație în care se transmite un anumit raport de la primul la ultimul termen prin intermediul celorlalți termeni. [Cf. fr. transitivité].

TRANZITIVITÁTE s. f. 1. proprietate a unui verb, de a fi tranzitiv. 2. proprietate a unei relații de a fi tranzitivă (2). (< fr. transitivité)

TRANZITIVITÁTE f. Proprietate a uni verb de a fi tranzitiv. /tranzitiv + suf. ~itate

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tranzitivitate s. f., g.-d. art. tranzitivității

tranzitivitate s. f., g.-d. art. tranzitivității

tranzitivitáte s. f., g.-d. art. tranzitivității

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TRANZITIVITÁTE s. f. (cf. fr. transitivité): proprietate intrinsecă a verbelor de a putea primi, într-un context dat, un complement direct sau două complemente directe, o subordonată completivă directă sau un complement direct și o subordonată completivă directă (v. verb tranzitiv și verb dublu tranzitiv).

Intrare: tranzitivitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tranzitivitate
  • tranzitivitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • tranzitivități
  • tranzitivității
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tranzitivitatesubstantiv feminin

  • 1. Caracterul a ceea ce este tranzitiv. DN
    • 1.1. Proprietate a unor verbe de a fi tranzitive. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. Proprietate a unor relații logice sau matematice de a se transmite ca atare, prin termenii intermediari, între primul și ultimul termen al șirului de termeni ordonați pe baza acestei relații. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.