11 definiții pentru transmițător (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE, transmițători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transmite. 2. S. n. Aparat ori dispozitiv (automat) pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. – Transmisie + suf. -ător.

TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE, transmițători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transmite. 2. S. n. Aparat ori dispozitiv (automat) pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. – Transmisie + suf. -ător.

transmițător, ~oare [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~oare / E: transmite + -ător] 1 a Care transmite (1) ceva de la unul la altul. 2 sm Persoană care transmite (4) (printr-un aparat emițător). 3 sn Aparat (automat) folosit pentru transmiterea (8) semnalelor telegrafice sau radiofonice.

TRANSMIȚĂTÓR2, -OÁRE, transmițători, -oare, adj. Care transmite, care face să treacă de la unul la altul; emițător.

TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. Care transmite; emițător. // s.n. Aparat pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. [< transmite + -(ă)tor, după fr. transmetteur].

TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE I. adj. care transmite; emițător. II. s. m. cel care transmite (cu ajutorul unui aparat emițător). III. s. n. aparat pentru transmiterea semnelor telegrafice sau radiofonice. (după fr. transmetteur)

TRANSMIȚĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care transmite. /a transmite + suf. ~tor

*transmițătór, -oáre adj. și s. Care transmite. S. n., pl. oare. Aparat care transmite (semnale optice, electrice ș. a.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!transmițătór1 (tran-smi-/trans-mi-) adj. m., pl. transmițătóri; f. sg. și pl. transmițătoáre

transmițătór adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transmițătóri; f. sg. și pl. transmițătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRANSMIȚĂTÓR adj. emițător.

TRANSMIȚĂTOR adj. emițător, (rar) emisiv. (Stație ~.)

Intrare: transmițător (adj.)
transmițător1 (adj.) adjectiv
  • silabație: tran-smi-, trans-mi-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transmițător
  • transmițătorul
  • transmițătoru‑
  • transmițătoare
  • transmițătoarea
plural
  • transmițători
  • transmițătorii
  • transmițătoare
  • transmițătoarele
genitiv-dativ singular
  • transmițător
  • transmițătorului
  • transmițătoare
  • transmițătoarei
plural
  • transmițători
  • transmițătorilor
  • transmițătoare
  • transmițătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

transmițător (adj.)

etimologie:

  • Transmisie + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN