opțiuni
  • info

10 definiții pentru emisiv

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMISIV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif.

emisiv, ~ă a [At: NEGULICI / S și: (înv) ~ssiv / Pl: ~i, ~e / E: fr émissif] 1 (Teh; d. corpuri, substanțe, dispozitive etc.) Care are proprietatea de a emite radiații, lumină Si: emitent, emițător. 2 (Îs) Putere ~ă Capacitate a unui corp de a radia o cantitate de energie proporțională cu suprafața sa.

EMISIV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisiune; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif.

EMISIV, -Ă adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător. [< fr. émissif].

EMISIV, -Ă adj. emițător. (< fr. émissif)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

emisiv adj. m., pl. emisivi; f. emisivă, pl. emisive

emisiv adj. m., pl. emisivi; f. emisivă, pl. emisive

emisiv adj. m., pl. emisivi; f. sg. emisivă, pl. emisive

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EMISIV adj. v. emițător, transmițător.

emisiv adj. v. EMIȚĂTOR. TRANSMIȚĂTOR.

Intrare: emisiv
emisiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emisiv
  • emisivul
  • emisivu‑
  • emisivă
  • emisiva
plural
  • emisivi
  • emisivii
  • emisive
  • emisivele
genitiv-dativ singular
  • emisiv
  • emisivului
  • emisive
  • emisivei
plural
  • emisivi
  • emisivilor
  • emisive
  • emisivelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

emisiv, emisivăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.