13 definiții pentru transcendental


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSCENDENTÁL, -Ă, transcendentali, -e, adj. (în filosofia lui Kant) Care se referă la formele apriorice ale cunoașterii, care premerge experienței și o condiționează. ♦ Care este deasupra lumii reale. – Din fr. transcendantal, lat. transcendentalis.

TRANSCENDENTÁL, -Ă, transcendentali, -e, adj. (În filozofia lui Kant) Care se referă la formele apriorice ale cunoașterii, care premerge experienței și o condiționează. ♦ Care este deasupra lumii reale. – Din fr. transcendantal, lat. transcendentalis.

TRANSCENDENTÁL, -Ă, transcendentali, -e, adj. 1. (În filozofia idealistă a lui Kant) Care se referă la formele apriorice ale cunoașterii, care premerge experienței și o condiționează. Kant afirma că timpul, spațiul, cauzalitatea etc. sînt categorii transcendentale. 2. Care este deasupra lumii reale; metafizic. Astfel, se împlinea aproape săptămîna de cînd Odorescu zburase în lumi transcendentale. MACEDONSKI, O. III 87. Aici îi plăcea iubitului Herr Direktor să se dea la speculațiuni transcendentale. CARAGIALE, O. VII 200.

TRANSCENDENTÁL, -Ă adj. 1. (În filozofia scolastică) Referitor la atributele care depășesc categoriile lui Aristotel prin caracterul lor general valabil pentru oricare existență. 2. (În filozofia idealistă a lui Kant) Referitor la formele apriorice ale cunoașterii, care premerge experiența și o condiționează. 3. (Liv.) Superior normelor sau rațiunii umane; care este deasupra lumii reale. [Cf. fr. transcendantal].

TRANSCENDENTÁL, -Ă adj. 1. (în fil. scolastică) referitor la atributele care depășesc categoriile lui Aristotel prin caracterul lor general valabil pentru oricare existență. 2. (la Kant, referitor la formele apriorice ale cunoașterii) care premerge experienței și o condiționează. 3. care este deasupra lumii reale. (< fr. transcendantal)

transcendentál s. m. 1990 Adept al ◊ „meditației transcendentale”, grup prezentat de către autoritățile comuniste, la mijlocul anilor ’80, drept agentură de spionaj și element nociv în viața societății, ai cărui membri au fost pedepsiți prin îndepărtarea din posturile pe care le ocupau sau prin deportare v. bridgeist

TRANSCENDENTÁL ~ă (~i, ~e) 1) (în scolastică) Care ține de noțiunile cele mai generale (adevăr, bine, lucru etc.). 2) (în filozofia lui Kant) Care ține de formele apriorice ale cunoașterii ce organizează datele experienței. /<fr. transcedantal

transcendental a. care s’ocupă cu lucruri transcendente: filozofie transcendentală.

*transcendentál, -ă adj. (mlat. transcendentalis). Fil. Care se ocupă de lucrurĭ transcendente, anterioare experiențeĭ: după Kant, spațiu și timpu îs concepte transcendentale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

transcendentál (trans-cen-) adj. m., pl. transcendentáli; f. transcendentálă, pl. transcendentále

transcendentál adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transcendentáli; f. sg. transcendentálă, pl. transcendentále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRANSCENDENTÁL adj. (FILOZ.; la Kant) aprioric. (Principii ~.)

TRANSCENDENTAL adj. (FILOZ.; la Kant) aprioric. (Principii ~.)

Intrare: transcendental
transcendental adjectiv
  • silabație: trans-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transcendental
  • transcendentalul
  • transcendentalu‑
  • transcendenta
  • transcendentala
plural
  • transcendentali
  • transcendentalii
  • transcendentale
  • transcendentalele
genitiv-dativ singular
  • transcendental
  • transcendentalului
  • transcendentale
  • transcendentalei
plural
  • transcendentali
  • transcendentalilor
  • transcendentale
  • transcendentalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)