14 definiții pentru trăncăni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRĂNCĂNÍ, trăncănesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A vorbi mult și fără rost, a îndruga vrute și nevrute; a flecări, a sporovăi. – Tranc + suf. -ăni.

TRĂNCĂNÍ, trăncănesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A vorbi mult și fără rost, a îndruga vrute și nevrute; a flecări, a sporovăi. – Tranc + suf. -ăni.

trăncăni1 vi [At: POLIZU / Pzi: ~nesc, (reg) 2 trăncăni, 3 trăncăne / E: tranc1 + -ăni] 1 (Reg) A troncăni (1). 2 (Olt; Trs; d. clopot) A bate (170). 3 (Olt; Mun; d. căruță) A zdruncina. 4 (Pfm) A vorbi mult și fără rost Si: (pfm) a flecări, a melița, a pălăvrăgi, a sporovăi, (reg) a leorbăi, a tălăpăni (2), a tărămtăti, a tocăni (3), a tolocăni (3), a tonoci (1), a torosi, a troncăi (2), a troncăni (2), a troscoti. 5 (Reg) A spune minciuni.

trăncăni2 vt(a) [At: H XVII, 312 / Pzi: 3 trăncăne / E: ns cf treanc] (Reg; subiectul este calul) A mânca.

TRĂNCĂNÍ, trăncănesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi mult și fără rost, a îndruga vrute și nevrute; a flecări, a sporovăi. Aide, lăsați gura, c-ați trăncănit destul. REBREANU, R. I 145. Și trăncănea înainte, cu acea exasperantă vervă și uitare de sine a oamenilor bolnavi de limbuție. VLAHUȚĂ, O. A. III 70. Ia nu mai trăncăni și tu de acolo... îi ziseră frații rîzînd. ISPIRESCU, L. 313. ◊ Tranz. Bătrîna... trăncănește verzi și uscate. ODOBESCU, S. III 120. 2. A face zgomot, lovind anumite obiecte unele de altele; a hodorogi, a troncăni.

A TRĂNCĂNÍ ~ésc 1. intranz. 1) A vorbi mult și fără rost; a flecări; a pălăvrăgi; a bârfi. 2) v. A TRONCĂNI. 2. tranz. (nimicuri, fleacuri etc.) A debita în număr mare. /tranc + suf. ~ani

trăncănì v. 1. a face sgomot cu ceva; 2. fam. a vorbi întruna; 3. fig. a bârfi. [V. tranc!].

trăncănésc v. intr. (d. tranca-tranca și rudă cu a zdrăngăni. D. rom. vine ung. trankálni). Flecăresc, fleoncănesc, vorbesc prea mult, bat capu cuĭva: ĭa nu maĭ trăncăni, măĭ! V. troncănesc, turuĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trăncăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trăncănésc, imperf. 3 sg. trăncăneá; conj. prez. 3 să trăncăneáscă

trăncăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trăncănésc, imperf. 3 sg. trăncăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. trăncăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRĂNCĂNÍ vb. v. flecări.

TRĂNCĂNÍ vb. v. durăi, durui, hodorogi, hurui.

TRĂNCĂNI vb. a flecări, a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, (pop.) a cățăi, a dondăni, a flencăni, a fleoncăni, a tăinui, a troncăni, (înv. și reg.) a spori, (reg.) a hondrăni, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri, a pichirisi, a tăini, a tălălăi, a tolocăni, a torosi, a zăgrăi, (Mold.) a lehăi, a leorbăi, (prin nord-estul Olt.) a prociti, (prin Mold.) a pruji, (Transilv.) a stroncăni, (prin Munt.) a tîndăli, (Ban.) a tonoci, (înv.) a bîrfi, a limbuți, a vorovi, (fam.) a pupăi, (fig.) a clămpăni, a clănțăni, a cotcodăci, a dîrdîi, a hodorogi, a măcina, a melița, a toca. (A ~ toată ziua.)

trăncăni vb. v. DURĂI. DURUI. HODOROGI. HURUI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trăncăní, trăncănesc, vb. intranz. – A vorbi întruna, fără rost. – Din tranc + suf. -ăni (Șăineanu, DEX, MDA); din tranca-tranca (Scriban). Cuv. rom. > magh. trankálni (Scriban).

Intrare: trăncăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trăncăni
  • trăncănire
  • trăncănit
  • trăncănitu‑
  • trăncănind
  • trăncănindu‑
singular plural
  • trăncănește
  • trăncăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trăncănesc
(să)
  • trăncănesc
  • trăncăneam
  • trăncănii
  • trăncănisem
a II-a (tu)
  • trăncănești
(să)
  • trăncănești
  • trăncăneai
  • trăncăniși
  • trăncăniseși
a III-a (el, ea)
  • trăncănește
(să)
  • trăncănească
  • trăncănea
  • trăncăni
  • trăncănise
plural I (noi)
  • trăncănim
(să)
  • trăncănim
  • trăncăneam
  • trăncănirăm
  • trăncăniserăm
  • trăncănisem
a II-a (voi)
  • trăncăniți
(să)
  • trăncăniți
  • trăncăneați
  • trăncănirăți
  • trăncăniserăți
  • trăncăniseți
a III-a (ei, ele)
  • trăncănesc
(să)
  • trăncănească
  • trăncăneau
  • trăncăni
  • trăncăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trăncăni

  • 1. A vorbi mult și fără rost, a îndruga vrute și nevrute.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: flecări sporovăi 4 exemple
    exemple
    • Aide, lăsați gura, c-ați trăncănit destul. REBREANU, R. I 145.
      surse: DLRLC
    • Și trăncănea înainte, cu acea exasperantă vervă și uitare de sine a oamenilor bolnavi de limbuție. VLAHUȚĂ, O. A. III 70.
      surse: DLRLC
    • Ia nu mai trăncăni și tu de acolo... îi ziseră frații rîzînd. ISPIRESCU, L. 313.
      surse: DLRLC
    • Bătrîna... trăncănește verzi și uscate. ODOBESCU, S. III 120.
      surse: DLRLC
  • 2. A face zgomot, lovind anumite obiecte unele de altele.
    surse: DLRLC sinonime: hodorogi troncăni

etimologie:

  • Tranc + sufix -ăni.
    surse: DEX '98 DEX '09