8 definiții pentru trândăvit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÂNDĂVÍT s. n. Trândăvie. – V. trândăvi.

trândăvit1 sn [At: PAS, Z. I, 267 / Pl: (nob) ~uri / E: trândăvi] (Pop; rar) 1 Trândăvire (1). 2 Trândăvie.

TRÂNDĂVÍT s. n. (Rar) Trândăvie. – V. trândăvi.

TRÎNDĂVÍT1 s. n. (Rar) Trîndăvire, trîndăvie. Te mai oprea temerea că mama și tata au să creadă că nu vrei să muncești, că te-ai învățat cu trindăvitul. PAS, Z. I 267.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRÂNDĂVÍT s. v. indolență, lene, lenevie, puturoșenie, trândăveală, trândăvie.

trîndăvit s. v. INDOLENȚĂ. LENE. LENEVIE. PUTUROȘENIE. TRÎNDĂVEALĂ. TRÎNDĂVIE.

Intrare: trândăvit (s.n.)
trândăvit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trândăvit
  • trândăvitul
  • trândăvitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • trândăvit
  • trândăvitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trândăvit (s.n.)

etimologie:

  • vezi trândăvi
    surse: DEX '98 DEX '09