14 definiții pentru topitor, -oare (cuptor) topitor topitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOPITÓR, -OÁRE, topitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. 2. S. f. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă (2). – Topi + suf. -tor.

topitor, ~oare [At: BIBLIA (1688), 1322/1 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: topi + -tor] 1 a (Îvr; d. corpuri solide) Care se topește (2). 2 a (Înv; fig) Care topește (21) Si: distrugător, nimicitor. 3 sf (rar) sn (Înv) Cuptor special pentru topit1 (1) metale sau alte materiale Si: (înv) topilă (2). 4 sf (Înv; pex) Loc în care este instalată topitoarea (3). 5 sf (Înv) Vas pentru topit1 (1) Si: (înv) topilă (3). 6 smf Muncitor care lucrează la un cuptor de topit1 (1) sau, în general, la topirea (1) unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. 7 sf (Pop) Topilă (1).

TOPITÓR, -OÁRE, topitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. 2. S. f. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă (2). – Topi + suf. -tor.

TOPITOÁRE, topitoare, s. f. Cuptor special pentru topirea metalelor sau a altor materiale. V. furnal. Printre locomotivele din triaj ori ascunsă prin ateliere, sub transmisiuni sau în pîntecul de iad al topitoarelor din turnătorii, moartea nu mă înfricoșase. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 14. Aci se află și o topitoare de smoală și catran. I. IONESCU, M. 757.

TOPITOÁRE ~óri f. Cuptor de topit metale sau alte materiale. /a topi + suf. ~toare

topitoare f. 1. vas de topit: aurul în topitoare se lămurește; 2. băltoacă de topit cânepa, inul.

topitoáre f., pl. orĭ. Vas de topit (fr. creuset): auru se lămurește în topitoare. Topilă, balta în care se topește cînepa.

topitór n., pl. oare. L. V. Vas de topit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

topitoáre1 (cuptor, vas de topit) s. f., g.-d. art. topitórii; pl. topitóri

topitór2 (instalație) s. n., pl. topitoáre

topitoáre (cuptor, vas de topit, topilă) s. f., g.-d. art. topitórii; pl. topitóri

topitór (instalație) s. n., pl. topitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOPITOÁRE s. topilă. (~ pentru in.)

TOPITOARE s. topilă. (~ pentru in.)

Intrare: topitor, -oare (cuptor)
topitor2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • topitor
  • topitorul
  • topitoru‑
plural
  • topitoare
  • topitoarele
genitiv-dativ singular
  • topitor
  • topitorului
plural
  • topitoare
  • topitoarelor
vocativ singular
plural
topitoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • topitoare
  • topitoarea
plural
  • topitori
  • topitorile
genitiv-dativ singular
  • topitori
  • topitorii
plural
  • topitori
  • topitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

topitor, -oare (cuptor) topitoare

  • 1. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: topilă 2 exemple
    exemple
    • Printre locomotivele din triaj ori ascunsă prin ateliere, sub transmisiuni sau în pîntecul de iad al topitoarelor din turnătorii, moartea nu mă înfricoșase. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 14.
      surse: DLRLC
    • Aci se află și o topitoare de smoală și catran. I. IONESCU, M. 757.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Topi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09