opțiuni
  • info

16 definiții pentru topitor, -oare (cuptor)

din care

Explicative DEX

TOPITOR, -OARE, topitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. 2. S. f. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă (2). – Topi + suf. -tor.

topitor, ~oare [At: BIBLIA (1688), 1322/1 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: topi + -tor] 1 a (Îvr; d. corpuri solide) Care se topește (2). 2 a (Înv; fig) Care topește (21) Si: distrugător, nimicitor. 3 sf (rar) sn (Înv) Cuptor special pentru topit1 (1) metale sau alte materiale Si: (înv) topilă (2). 4 sf (Înv; pex) Loc în care este instalată topitoarea (3). 5 sf (Înv) Vas pentru topit1 (1) Si: (înv) topilă (3). 6 smf Muncitor care lucrează la un cuptor de topit1 (1) sau, în general, la topirea (1) unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. 7 sf (Pop) Topilă (1).

TOPITOR, -OARE, topitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. 2. S. f. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă (2). – Topi + suf. -tor.

TOPITOARE, topitoare, s. f. Cuptor special pentru topirea metalelor sau a altor materiale. V. furnal. Printre locomotivele din triaj ori ascunsă prin ateliere, sub transmisiuni sau în pîntecul de iad al topitoarelor din turnătorii, moartea nu mă înfricoșase. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 14. Aci se află și o topitoare de smoală și catran. I. IONESCU, M. 757.

TOPITOARE ~ori f. Cuptor de topit metale sau alte materiale. /a topi + suf. ~toare

topitoare f. 1. vas de topit: aurul în topitoare se lămurește; 2. băltoacă de topit cânepa, inul.

topitoáre f., pl. orĭ. Vas de topit (fr. creuset): auru se lămurește în topitoare. Topilă, balta în care se topește cînepa.

topitór n., pl. oare. L. V. Vas de topit.

Ortografice DOOM

topitoare1 (cuptor; vas de topit) s. f., g.-d. art. topitorii; pl. topitori

topitor1 (instalație) s. n., pl. topitoare

topitoare1 (cuptor, vas de topit) s. f., g.-d. art. topitorii; pl. topitori

topitor2 (instalație) s. n., pl. topitoare

topitoare (cuptor, vas de topit, topilă) s. f., g.-d. art. topitorii; pl. topitori

topitor (instalație) s. n., pl. topitoare

Sinonime

TOPITOARE s. topilă. (~ pentru in.)

TOPITOARE s. topilă. (~ pentru in.)

Intrare: topitor, -oare (cuptor)
topitor2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • topitor
  • topitorul
  • topitoru‑
plural
  • topitoare
  • topitoarele
genitiv-dativ singular
  • topitor
  • topitorului
plural
  • topitoare
  • topitoarelor
vocativ singular —
plural —
topitoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • topitoare
  • topitoarea
plural
  • topitori
  • topitorile
genitiv-dativ singular
  • topitori
  • topitorii
plural
  • topitori
  • topitorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

topitor, topitoaresubstantiv neutru
topitoare, topitorisubstantiv feminin

  • 1. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: topilă
    • format_quote Printre locomotivele din triaj ori ascunsă prin ateliere, sub transmisiuni sau în pîntecul de iad al topitoarelor din turnătorii, moartea nu mă înfricoșase. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 14. DLRLC
    • format_quote Aci se află și o topitoare de smoală și catran. I. IONESCU, M. 757. DLRLC
etimologie:
  • Topi + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.