16 definiții pentru tindă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÍNDĂ, tinde, s. f. Încăpere mică situată la intrarea caselor țărănești. ◊ Expr. A face o treabă până în tindă = a începe un lucru fără a-l termina. ♦ (Înv.) Coridor, galerie. ♦ Pronaos. ♦ Prispă, pridvor, cerdac. [Pl. și: tinzi] – Lat. *tenda (< tendere).

TÍNDĂ, tinde, s. f. Încăpere mică situată la intrarea caselor țărănești. ◊ Expr. A face o treabă până în tindă = a începe un lucru fără a-l termina. ♦ (Înv.) Coridor, galerie. ♦ Pronaos. ♦ Prispă, pridvor, cerdac. [Pl. și: tinzi] – Lat. *tenda (< tendere).

tindă sf [At: COD. VOR. 56/13 / Pl: ~de, (îvp) ~nzi / E: ml tenda „cort”] 1 Prispă. 2 (Bis) Pronaos. 3 Încăpere mică, servind ca intrare sau ca loc de trecere între camere la casele țărănești, folosită adesea și ca bucătărie. 4 (Reg; îe) Feciori de ghindă fătați în ~ Se spune în bătaie de joc celor care pretind că sunt de neam mare. 5 (Pop; îe) A se duce (sau a merge, a face treaba) până în ~ A începe un lucru fără a-l termina. 6 (Pop; îe) A sluji (pe cineva) până în ~ A face treaba prost. 7 (Înv) Anticameră (1). 8 (Înv) Coridor (1). 9 (Reg) Parte a podului casei, care se construiește pe capetele ieșite în afară ale grinzilor. 10 (Reg) Primul compartiment al cotețului de prins pește.

TÍNDĂ, tinde și tinzi, s. f. 1. Încăpere de intrare la casele țărănești; (învechit) încăpere la intrarea caselor sau a edificiilor publice. Sala de jos, căreia unii îi zic hol după moda franțuzească (căci nu le vine să-i spună tindă). CAMIL PETRESCU, O. II 401. Tu n-ai la ușa ta zăvor, Nici lacăt n-ai la tindă. GOGA, C. P. 112. Îmi propune să merg cu dînsa, dar cu condiție ca să-mi lege ochii în tinda teatrului. ALECSANDRI, T. 314. Ca să scurteze din cale De cu seară a plecat Și în tindă s-a culcat. PANN, P. V. I 82. ♦ (Învechit) Coridor, galerie. Mihnea... urcase îngusta și direapta scară de piatră și, prin tinde întunecoase, mergea la odaia tatălui său. ODOBESCU, S. I 65. 2. Încăpere la intrarea bisericilor, despărțită de naos printr-un perete ; pronaos. Și pe dînsul l-a zidit în altar, la răsărit, Pe ea-n tindă l-asfințit. ALECSANDRI, P. P. 21. 3. Prispă, pridvor, cerdac. Se uită împrejur la tinda casei ținută pe arcuri de piatră. DUMITRIU, N. 160. Șoimaru dădu în capătul tindei de baba lui moș Chirilă. SADOVEANU, O. VII 54. Troienii se ridicau namilă pînă în tinda creștinului. DELAVRANCEA, H. T. 249.

TÍNDĂ ~e f. 1) Prima încăpere prin care se intră în casele țărănești. ◊ A face (ceva) până în ~ a face un lucru parțial; a nu duce (ceva) la bun sfârșit. 2) Încăpere de la intrarea în biserică. [G.-D. tindei; Pl. și tinzi] /<lat. tenda

tindă f. sala unei case țărănești. [Lat. *TENDA, (Tras din TENDERE)].

tíndă f., pl. zĭ, ca grinzĭ, oglinzĭ, și de, ca colinde, ghinde (lat. *tĕnda, d. téndere, a întinde, de unde și it. pv. pg. tenda, sp. tienda, cort. V. tendă). Anticameră (la casele țărăneștĭ): ușa tinziĭ e închisă (Rebr. 2, 23 și 97), prelungirea tinziĭ (Șez. 36, 34). V. antret.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!tíndă s. f., g.-d. art. tíndei; pl. tínde

tíndă s. f., g.-d. art. tíndei/tínzii; pl. tínde/tinzi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÍNDĂ s. 1. cerdac. 2. v. pridvor. 3. v. pronaos. 4. cerdac, pridvor. (~ la moara de vânt.)

TÍNDĂ s. v. coridor, culoar, galerie, gang, limbă.

TINDĂ s. 1. cerdac, pridvor, verandă, (prin Ban.) pornană. (Casă cu ~.) 2. pridvor, (înv.) slon. (A intrat în ~ bisericii.) 3. (CONSTR.) nartex, pronaos. (~ a unei biserici.) 4. cerdac, pridvor. (~ la moara de vînt.)

tindă s. v. CORIDOR. CULOAR. GALERIE. GANG. LIMBĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tíndă (tinzi), s. f.1. Prispă, pridvor, cerdac la casele țărănești. – 2. Atrium, pronaos, coridor. – Mr. tendă, tentă „cort”. Lat. tĕnda (Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Pușcariu 1737; Iordan, Dift., 108; Byhan 36; REW 8639; Philippide, II, 656), cf. it., prov., cat. tenda, sp. tienda și tinde. Der. din ngr. τέντα (Cihac, II, 706) sau din sl. tenta (Miklosich, Fremdw., 132) nu este probabilă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tíndă, tinde, s.f. – (reg.) Încăpere mică (un fel de hol) situat la intrarea caselor țărănești. Din tindă se intră în casă (cameră) și în cămară. În timp, tinda s-a mărit și a devenit un fel de bucătărie: „Când intra voinicu-n tindă / Clopu’ lui juca pă grindă” (Calendar, 1980: 18); „Nin ieși gazdă până-n tindă” (Bilțiu, 1996: 68). – Lat. *tenda „cort” (< tendere) (Șăineanu, Scriban; Densusianu, Pușcariu, Iordan, Philippide, cf. DER; DEX, MDA).

tíndă, tinde, s.f. – Încăpere mică (un fel de hol) situat la intrarea caselor țărănești. Din tindă se intră în casă (cameră) și în cămară. În timp, tinda s-a mărit și a devenit un fel de bucătărie: „Când intra voinicu-n tindă / Clopu’ lui juca pă grindă” (Calendar 1980: 18); „Nin ieși gazdă până-n tindă” (Bilțiu 1996: 68). – Lat. tenda (< tendere).

Intrare: tindă
tindă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tindă
  • tinda
plural
  • tinde
  • tindele
genitiv-dativ singular
  • tinde
  • tindei
plural
  • tinde
  • tindelor
vocativ singular
plural
tindă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tindă
  • tinda
plural
  • tinzi
  • tinzile
genitiv-dativ singular
  • tinzi
  • tinzii
plural
  • tinzi
  • tinzilor
vocativ singular
plural

tindă

  • 1. Încăpere mică situată la intrarea caselor țărănești.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: tinduță 2 exemple
    exemple
    • Tu n-ai la ușa ta zăvor, Nici lacăt n-ai la tindă. GOGA, C. P. 112.
      surse: DLRLC
    • Ca să scurteze din cale De cu seară a plecat Și în tindă s-a culcat. PANN, P. V. I 82.
      surse: DLRLC
    • 1.1. învechit Încăpere la intrarea caselor sau a edificiilor publice.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Sala de jos, căreia unii îi zic hol după moda franțuzească (căci nu le vine să-i spună tindă). CAMIL PETRESCU, O. II 401.
        surse: DLRLC
      • Îmi propune să merg cu dînsa, dar cu condiție ca să-mi lege ochii în tinda teatrului. ALECSANDRI, T. 314.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A face o treabă până în tindă = a începe un lucru fără a-l termina.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mihnea... urcase îngusta și direapta scară de piatră și, prin tinde întunecoase, mergea la odaia tatălui său. ODOBESCU, S. I 65.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Încăpere la intrarea bisericilor, despărțită de naos printr-un perete.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pronaos un exemplu
      exemple
      • Și pe dînsul l-a zidit în altar, la răsărit, Pe ea-n tindă l-asfințit. ALECSANDRI, P. P. 21.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Se uită împrejur la tinda casei ținută pe arcuri de piatră. DUMITRIU, N. 160.
        surse: DLRLC
      • Șoimaru dădu în capătul tindei de baba lui moș Chirilă. SADOVEANU, O. VII 54.
        surse: DLRLC
      • Troienii se ridicau namilă pînă în tinda creștinului. DELAVRANCEA, H. T. 249.
        surse: DLRLC

etimologie: