15 definiții pentru tiară
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TIARĂ, tiare, s. f. 1. Coroană purtată de către regii vechilor perși și de către conducătorii altor popoare orientale. 2. Mitră papală formată din trei coroane suprapuse, decorate cu flori de crin stilizate. [Pr.: ti-a-] – Din fr. tiare, lat. tiara.
TIARĂ, tiare, s. f. 1. Coroană purtată de către regii vechilor perși și de către conducătorii altor popoare orientale. 2. Mitră papală formată din trei coroane suprapuse, decorate cu flori de crin stilizate. [Pr.: ti-a-] – Din fr. tiare, lat. tiara.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
tiară sf [At: AETHIOPICA, 26r / P: ti-a~ / Pl: ~re / E: ngr τιάρα, lat tiara, fr tiare] 1 Coroană pe care o purtau regii vechilor perși și conducătorii altor popoare orientale. 2 Mitră papală, formată din trei coroane suprapuse. 3 (Pex) Mitră bogat împodobită, purtată la solemnități deosebite. 4-5 (Pm) Persoană care poartă tiară (2-3). 6 Demnitatea de papă. 7 (Lsg; art.) Clerul (1). 8 (Lsg; art.) Autoritatea clericală. 9 (Îvr) Acoperământ al capului, de formă conică, foarte înalt, pe care îl purtau astrologii, alchimiștii, vrăjitorii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TIARĂ, tiare, s. f. 1. (Învechit) Coroană purtată de regii vechilor perși și de conducătorii altor popoare orientale. Necromani ce lungi tiare port în cap cu mare fală. NEGRUZZI, S. II 121. 2. Mitra papală, formată din trei coroane suprapuse. – Pronunțat; ti-a-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIARĂ s.f. (Ist.) Acoperămînt de cap purtat de regii vechilor perși, ai parților și ai altor popoare din Asia. ♦ Mitră papală formată din trei coroane suprapuse. [Pron. ti-a-. / < it., lat., gr. tiara].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIARĂ s. f. 1. acoperământ de cap purtat de regii vechilor perși, ai parților și ai altor popoare orientale. 2. mitră papală, din trei coroane suprapuse. (< fr. tiare, lat. tiara)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TIARĂ ~e f. 1) (la vechii perși și la alte popoare orientale) Coroană regală. 2) Mitră papală, constând din trei coroane suprapuse. [Sil. ti-a-] /<ngr. tiara, lat. tiara, fr. tiare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tiară f. 1. diadema regilor Persiei; 2. tripla coroană a papilor; 3. fig. demnitate papală.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*tiáră f., pl. e (lat. vgr. tiára, cuv. persic). Turban, cealma la vechiĭ Perșĭ și la alțĭ orientalĭ. Mitra papală. Fig. Demnitatea papală: a aspira la tiară.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tiară (mitră papală) (desp. ti-a-) s. f., g.-d. art. tiarei; pl. tiare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tiară (ti-a-) s. f., g.-d. art. tiarei; pl. tiare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tiară s. f. (sil. ti-a-), g.-d. art. tiarei; pl. tiare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TIARĂ s. (înv.) triregn. (~ papală.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TIARĂ s. (înv.) triregn. (~ papală.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tiară, tiare, (teară), s.f. – 1. Război de țesut. Atestat cu acest sens și în Maramureșul din dreapta Tisei. 2. Totalitatea firelor urzite întinse pe stative; urzeală: „De nu era sărbători, / Tiara o gătam cu spori” (Bilțiu, 2006: 107). 3. Tiară cu sfoară = unealtă de forma unei vârtelnițe mici, cu mâner de lemn, pe care se înfășoară sfoara, utilizată în dulgherie și zidărie (Nistor, 1977). – Lat. tela „fir, urzeală; război de țesut” (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tiară, tiare, (teară), s.f. – 1. Război de țesut. 2. Urzeală (= totalitatea firelor urzite întinse pe stative). 3. Tiară cu sfoară = unealtă de forma unei vârtelnițe mici, cu mâner de lemn, pe care se înfășoară sfoara, utilizată în dulgherie și zidărie (Nistor 1977). – Lat. tela „fir, urzeală; război de țesut”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: ti-a-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tiară, tiaresubstantiv feminin
- 1. Coroană purtată de către regii vechilor perși și de către conducătorii altor popoare orientale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Necromani ce lungi tiare port în cap cu mare fală. NEGRUZZI, S. II 121. DLRLC
-
- 2. Mitră papală formată din trei coroane suprapuse, decorate cu flori de crin stilizate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: triregn
etimologie:
- tiare DEX '09 DEX '98 MDN '00
- tiara DEX '09 DEX '98 DN