tiáră, tiare, (teară), (dial. tiară), s.f. 1. Război de țesut: „Că mai demult făceau pânză în tiară, cum să zâce la noi; în război, da' noi îi zâcem tiară” (Bilțiu, 2007: 288). 2. Totalitatea firelor urzite întinse pe stative; urzeală: „De nu era sărbători, / Tiara o gătam cu spori” (Bilțiu, 2006: 107). 3. Tiară cu sfoară = unealtă de forma unei vârtelnițe mici, cu mâner de lemn, pe care se înfășoară sfoara, utilizată în dulgherie și zidărie. – Lat. tela „fir, urzeală; război de țesut” (MDA).