tiară sf [At: AETHIOPICA, 26^r / P: ti-a~ / Pl: ~re / E: ngr τιάρα, lat tiara, fr tiare] 1 Coroană pe care o purtau regii vechilor perși și conducătorii altor popoare orientale. 2 Mitră papală, formată din trei coroane suprapuse. 3 (Pex) Mitră bogat împodobită, purtată la solemnități deosebite. 4-5 (Pm) Persoană care poartă tiară (2-3). 6 Demnitatea de papă. 7 (Lsg; art.) Clerul (1). 8 (Lsg; art.) Autoritatea clericală. 9 (Îvr) Acoperământ al capului, de formă conică, foarte înalt, pe care îl purtau astrologii, alchimiștii, vrăjitorii.