16 definiții pentru terțet

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERȚET, terțete, s. n. 1. Ansamblu compus din trei voci sau din trei instrumente care execută împreună o bucată muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu; trio. 2. Terțină. – Din it. terzetto.

TERȚET, terțete, s. n. 1. Ansamblu compus din trei voci sau din trei instrumente care execută împreună o bucată muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu; trio. 2. Terțină. – Din it. terzetto.

terțet sn [At: STAMATI, D. / S și: ~rzet / Pl: ~e / E: it terzetto] 1-2 Trio (1-2). 3 (Rar) Terțină (2). 4 (La hochei pe gheață) Linie de atac, alcătuită din trei jucători a unei echipe.

TERȚET, terțete, s. n. 1. Ansamblu compus din trei persoane (instrumentiști sau cîntăreți) care execută împreună o bucată muzicală; bucată muzicală scrisă pentru acest ansamblu. Terțetul final din actul întîi a mers admirabil. CARAGIALE, N. S. 90. 2. Terțină. Își exprimă sfieața nehotărîre printr-aceste grațioase terțete. ODOBESCU, S. I 290.

TERȚET s.n. 1. Ansamblu format din trei persoane (instrumentiști sau cîntăreți) care execută împreună o bucată muzicală; bucată muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu. 2. (Lit.) Strofă formată din trei versuri; terțină. 3. Linia de atac, alcătuită din trei jucători, a unei echipe de hochei pe gheață. [< it. terzetto, cf. fr. tercet].

TERȚET ~e n. 1) Ansamblu format din trei interpreți (instrumentiști sau vocaliști); trio. 2) Compoziție muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu; trio. /<it. terzetto

*terțét n., pl. e (it. terzetto; fr. tercet). Bucată muzicală (numită și trio) p. treĭ vocĭ orĭ treĭ instrumente. Concert de treĭ cîntărețĭ. Abuziv. Terțină. V. duet, cŭartet.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

terțet (trio) s. n., pl. terțete

terțet (trio) s. n., pl. terțete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

terțet (< it. terzetto), compoziție vocală pentru trei voci cu sau fără acompaniament*. Semnificația pur vocală s-a impus abia în sec. 18-19, înainte t. însemnând nediferențiat și comp. instr. (Beethoven și chiar Dvořák își mai intitulează trio(I)-urile fără pian, t.). La origine stă tricinium (v. bicinium). În sec. 17-18 desemnează și părțile la trei voci (2) din marile lucrări (ex. oratoriul*). Întrodus în operă*, i se acordă la început importanța unui moment culminant, fiind legat tot mai mult de semnificația dramatică. În muzica de cam., ia forma liedului* la trei voci (Mozart, Schubert).

Intrare: terțet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terțet
  • terțetul
  • terțetu‑
plural
  • terțete
  • terțetele
genitiv-dativ singular
  • terțet
  • terțetului
plural
  • terțete
  • terțetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

terțet, terțetesubstantiv neutru

  • 1. Ansamblu compus din trei voci sau din trei instrumente care execută împreună o bucată muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: trio
    • format_quote Terțetul final din actul întîi a mers admirabil. CARAGIALE, N. S. 90. DLRLC
    • 1.1. Compoziție muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu. NODEX
  • 2. literatură Strofă formată din trei versuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: terțină
    • format_quote Își exprimă sfieața nehotărîre printr-aceste grațioase terțete. ODOBESCU, S. I 290. DLRLC
  • 3. Linia de atac, alcătuită din trei jucători, a unei echipe de hochei pe gheață. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.