terțet (< it. terzetto), compoziție vocală pentru trei voci cu sau fără acompaniament*. Semnificația pur vocală s-a impus abia în sec. 18-19, înainte t. însemnând nediferențiat și comp. instr. (Beethoven și chiar Dvořák își mai intitulează trio(I)-urile fără pian, t.). La origine stă tricinium (v. bicinium). În sec. 17-18 desemnează și părțile la trei voci (2) din marile lucrări (ex. oratoriul*). Întrodus în operă*, i se acordă la început importanța unui moment culminant, fiind legat tot mai mult de semnificația dramatică. În muzica de cam., ia forma liedului* la trei voci (Mozart, Schubert).