17 definiții pentru teologie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEOLOGIE s. f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și a dogmelor unei religii; p. restr. parte a dogmaticii având ca obiect exclusiv pe Dumnezeu. ◊ Teologie pastorală = domeniu al teologiei având drept scop pregătirea viitorilor preoți în practica bisericească pe baza studierii Noului Testament. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologie.

teologie sf [At: (a. 1652) GCR I, 159/1 / P: te-o~ / V: (înv) ~oghie / S și: (înv) the~ / E: ngr Θεολογία, lat theologia, fr théologie] 1 Disciplină care se ocupă cu expunerea și cu fundamentarea teoretică a izvoarelor și a dogmelor unei religii. 2 Studiu asupra lui Dumnezeu. 3 (Îs) Facultate de ~ Facultate care pregătește specialiști în teologie (1).

TEOLOGIE s. f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și dogmelor unei religii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologie.

TEOLOGIE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul problemelor religioase.

TEOLOGIE s.f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și învățăturilor unei religii. ♦ Studiu asupra lui Dumnezeu. ♦ Tratare speculativă care, din interiorul fiecărei religii, studiază divinitatea, puterile și atributele acesteia. [Gen. -iei. / cf. fr. théologie, it., lat., gr. theologia < theos – zeu, logos – studiu].

TEOLOGIE s. f. disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și dogmelor unei religii. ♦ ~ dialectică = curent teologic protestant modern care folosește în domeniul cunoașterii religioase metoda dialectică sub forma unui dialog între Dumnezeu și om. (< fr. théologie, gr., lat. theologia)

TEOLOGIE f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și învățăturilor unei religii. [G.-D. teologiei; Sil. -te-o-] /<fr. théologie

teologie f. 1. știința dogmelor religioase; 2. curs de studii teologice: studiază teologia; 3. operă teologică.

*teologíe f. (vgr. theologia, d. theós, Dumnezeŭ, și lógos, cuvînt. V. -logie. Știința religiuniĭ: teologia creștinească. Carte relativă la această știință: a tipări o teologie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

teologie (desp. te-o-) s. f., art. teologia, g.-d. teologii, art. teologiei

teologie (te-o-) s. f., art. teologia, g.-d. teologii, art. teologiei

teologie s. f. (sil. te-o-), art. teologia, g.-d. art. teologiei; pl. teologii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TEOLOGIE s. (BIS.) (înv.) bogoslovie.

TEOLOGIE s. (BIS.) (înv.) bogoslovie.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

teologie (-ii), s. f. – Studiul dogmelor unei religii, doctrină a bisericii. – Var. înv. teologhie și der. Gr. θεολογία (sec. XVII) și modern din fr. théologie.Der. teolog, s. m., din fr. théologue; teologic, adj., din fr. thélogique; teologal, adj., din fr. théologal.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TEO- „zeu, divinitate”. ◊ gr. theos „zeu, zeitate” > fr. théo-, germ. id., engl. id., it. teo- > rom. teo-.~botanologie (v. botano-, v. -logie1), s. f., studiu al plantelor menționate în lucrările ecleziastice; ~centric (v. centric), adj., care situează pe Dumnezeu în centrul experienței religioase; ~crat (v. -crat), s. m., membru al unei teocrații; ~crație (v. -crație), s. f., formă de guvernămînt caracteristică orînduirii sclavagiste, în care autoritatea, considerată ca emanînd de la divinitate, este exercitată de către casta sacerdotală; ~fanie (v. -fanie), s. f., apariție sau manifestare a divinității; ~foric (v. -foric), adj., s. n., (nume) de zeu; ~gamie (v. -gamie), s. f., împerechere a unui zeu cu o muritoare, prin care se acredita ideea descendenței divine a copilului dobîndit; ~gonie (v. -gonie), s. f., totalitate a miturilor avînd ca temă originea și genealogia zeilor; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a unui zeu; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și dogmelor unei religii; ~mahie (v. -mahie), s. f., luptă mitică între zei; ~manie (v. -manie), s. f., stare patologică religioasă contemplativă; ~morf (v. -morf), adj., cu înfățișare de zeu; ~zofie (v. -zofie), s. f., doctrină filozofică și religioasă de origine orientală, care susține ideea unei pretinse cunoașteri nemijlocite a esenței divinității.

Intrare: teologie
  • silabație: te-o- info
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teologie
  • teologia
plural
genitiv-dativ singular
  • teologii
  • teologiei
plural
vocativ singular
plural
teologhie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

teologiesubstantiv feminin

  • 1. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și a dogmelor unei religii. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: bogoslovie
    • 1.1. prin restricție Parte a dogmaticii având ca obiect exclusiv pe Dumnezeu. DEX '09 DN
    • 1.2. Teologie pastorală = domeniu al teologiei având drept scop pregătirea viitorilor preoți în practica bisericească pe baza studierii Noului Testament. DEX '09
    • 1.3. Teologie dialectică = curent teologic protestant modern care folosește în domeniul cunoașterii religioase metoda dialectică sub forma unui dialog între Dumnezeu și om. MDN '00
    • 1.4. Tratare speculativă care, din interiorul fiecărei religii, studiază divinitatea, puterile și atributele acesteia. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.