teologie sf [At: (a. 1652) GCR I, 159/1 / P: te-o~ / V: (înv) ~oghie / S și: (înv) the~ / E: ngr Θεολογία, lat theologia, fr théologie] 1 Disciplină care se ocupă cu expunerea și cu fundamentarea teoretică a izvoarelor și a dogmelor unei religii. 2 Studiu asupra lui Dumnezeu. 3 (Îs) Facultate de ~ Facultate care pregătește specialiști în teologie (1).