TENCUIALĂ, tencuieli, s. f. Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane, pentru a le proteja sau pentru a se obține suprafețe netede. Ca să ajute pe o văduvă căreia i se stricase soba, a lucrat o jumătate de zi cu mîna lui, potrivind cărămizile și stropindu-se de tencuială. SADOVEANU, E. 232. În fund se vedea spinarea unui zid cu tencuiala grunzuroasă. C. PETRESCU, Î. II 81. Cad bucăți de tencuială, Și-ngrozit zvîcnește stolul liliecilor acu. COȘBUC, P. II 99. Păreții erau de piatră... și orice tencuială căzuse. EMINESCU, N. 51.