temelie [At: COD. VOR. 144/3 / V: (reg) ~lei sm / Pl: ~ii / E: slv темелиѥ] 1 Partea inferioară a unei construcții, coloane, statui etc., prin care acestea se sprijină pe pământ Si: bază, fundament, fundație, (reg) poală, talpă (61), temei (1), (îvp) temei (1). 2 (Pop; îla) De ~ Principal. 3 (Înv; îla) Fără nici o ~ Lipsit de bază reală Si: neîntemeiat. 4 (Reg; îla) De ~ Băștinaș (2). 5 (Pfm; îlav) Din ~ (sau ~ii) În întregime Si: radical. 6 (Pfm; d. reacții interioare, trăiri sufletești; îal) În profunzime. 7 (Pfm; d. reacții interioare, trăiri sufletești; îal) Cu putere. 8 (Îvr; îlav) Cu ~ Cu sârguință. 9 (Fam; îe) A pune ~ A pune bazele Si: afunda, a întemeia. 10 (Prc) Piatră de temelie (1). 11 (Îvr; îs) Piatră ~ unghiului Piatră unghiulară. 12 (Mol) Locul pe care este clădită o casă. 13 (Fig) Temei (12). 14 (Îlav) La ~ia Formând elementul principal, fundamental. 15 (Înv) Idee de bază. 16 (Îvr) Cauză (7). 17 (Îvr) Creație (1). 18 (Înv) Vârsta în zile a lunii la 1 ianuarie, ziua când ea este nouă, fiind notată cu zero Si: epactă.