6 definiții pentru tehuire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tehui2, ~ie a [At: CONTEMPORANUL, I, 634 / V: (reg) tăh~, terh~, tih~ / Pl: ~ / E: ns cf mg tahonya] (Reg) 1 Zăpăcit. 2 (D. oi) Căpiat2 (1).

TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2.

A TEHUÍ ~iésc tranz. pop. A face să se tehuiască. /Din tehui

A SE TEHUÍ mă ~iésc intranz. pop. A deveni tehui; a nu ști de sine; a se buimăci; a se năuci; a se zăpăci; a se ului; a se pierde. /Din tehui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tehuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tehuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEHUÍ vb. v. ameți, buimăci, năuci, zăpăci.

Intrare: tehuire
tehuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tehuire
  • tehuirea
plural
  • tehuiri
  • tehuirile
genitiv-dativ singular
  • tehuiri
  • tehuirii
plural
  • tehuiri
  • tehuirilor
vocativ singular
plural