14 definiții pentru targă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÁRGĂ, tărgi, s. f. 1. Pat portativ cu care se transportă răniții și bolnavii; mică platformă portativă de scânduri, de nuiele etc., care servește la căratul diferitelor materiale. + Spec. (Rar) Tamar. 2. (În expr.) A trage targa pe uscat = a fi strâmtorat bănește, a o scoate greu la capăt; a trage mâța de coadă. – Cf. bg. targa.

TÁRGĂ, tărgi, s. f. 1. Pat portativ cu care se transportă răniți și bolnavi; mică platformă portativă de scânduri, de nuiele etc., care servește la căratul diferitelor materiale. ♦ (Rar) Tamar. 2. (În expr.) A trage targa pe uscat = a fi strâmtorat bănește, a o scoate greu la capăt; a trage mâța de coadă. – Cf. bg. targa.

TÁRGĂ, tărgi, s. f. 1. Pat portativ, cu care se transportă răniții și bolnavii. Eram în vagoane speciale, în tărgi lungi pentru dormit. CAMIL PETRESCU, U. N. 416. Îl ridicară pe mîni și-l duseră pe-o targă. MIRONESCU, S. A. 36. De la căpitănia portului sosiră doi oameni cu targa, așezară mortul înlăuntru, îl înveliră cu o pînză albă. DUNĂREANU, CH. 52. 2. Mică platformă portativă de scînduri, de nuiele etc., care servește la căratul diferitelor materiale. ♦ (Rar) Samar folosit la șantiere pentru căratul cărămizilor pe schele. Trebuie ca, mereu, neamul nostru să umble cu targa în spate și să-și cîștige pîinea cu mistria. PAS, Z. I 252. 3. Coș folosit la căratul peștelui. La piață peștele se scoate dintr-însele încetul cu încetul, descărcîndu-se cu tărgile (împletite din curpene de viță cu 2 mînere de lemn). ANTIPA, P. 717. 4. (În expr. A trage targa pe uscat = a fi strîmtorat bănește, a o scoate cu greu la capăt; a trage mîța de coadă. Pînă prin postul mare uneori, de bine, de rău, se mai trăgea targa pe uscat. PAS, Z. I 131.

TÁRGĂ tărgi f. 1) Pat portativ constând dintr-o pânză tare, bine întinsă și fixată pe două bare paralele de lemn sau de metal, folosit pentru transportul bolnavilor și al răniților; brancardă. 2) Mică platformă portativă de nuiele, folosită pentru căratul greutăților la o distanță mică. ◊ A trage ~a pe uscat a fi în criză pecuniară; a avea greutăți de ordin material. [G.-D. tărgii] /<germ. Trage

targă f. 1. roabă cu care se cară paiele sau pleava dintr’o arie; 2. pat purtăreț; 3. patașcă. [Nemț. TRAGE, printrún intermediar săsesc].

tárgă f., pl. tărgĭ (pe cale săsească d. germ. trage, targă, de unde și bg. targa, nsl. traglje, pol. tragi, ung. taraglya. V. traglă, țargă, tărăboanță). Un fel de pat portativ cu picĭoare saŭ fără picĭoare pe care-l duc doĭ oamenĭ transportînd lucrurĭ maĭ grele, morțĭ și rănițĭ. Scîndură c’o policĭoară de cărat cărămizĭ la binale. A tîrî targa pe uscat (Munt.), a tîrî sania pe uscat (pin confuziune cu tragă), adică „a trage mîța de coadă, a îndura mizerie”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tárgă s. f., g.-d. art. tắrgii; pl. tărgi

tárgă s. f., g.-d. art. tărgii; pl. tărgi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÁRGĂ s. 1. v. brancardă. 2. (Mold. și Bucov.) patașcă, (Transilv.) părângă, șireglă. (~ pentru transportat materiale.)

TÁRGĂ s. v. codârlă, coș, fund, năsălie, paner, tamar.

TARGĂ s. 1. (MED.) brancardă, (Mold.) patașcă. (~ pentru transportat răniții.) 2. (Mold. și Bucov.) patașcă, (Transilv.) părîngă, șireglă. (~ pentru transportat materiale.)

targă s. v. CODÎRLĂ. COȘ. FUND. NĂSĂLIE. PANER. TAMAR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tárgă (tắrgi), s. f. – Pat, brancardă, năsălie. Origine incertă. Se consideră în general drept der. din germ. Trage, prin intermediul pol. tragi „tomberon”, slov. traglje „targă”, mag. taraglya (Cihac, II, 402; Philippide, Principii, 141; Tiktin; Candrea); dar această ipoteză prezintă dificultăți fonetice. Este posibil it. targa „scut mare”, fiind scutul singur sau susținut de două lemne sau lănci, forma cea mai simplă a tărgii vechi. Der. din gr. *τάργη în loc de ταράγνη (Diculescu, Elementele, 469) sau din lat. tragŭla (Giulgea, Dacor., II, 820) este și mai dificilă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a trage targa pe uscat expr. a fi strâmtorat material, a o scoate greu la capăt.

Intrare: targă
substantiv feminin (F75)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • targă
  • targa
plural
  • tărgi
  • tărgile
genitiv-dativ singular
  • tărgi
  • tărgii
plural
  • tărgi
  • tărgilor
vocativ singular
plural