12 definiții pentru talmeș-balmeș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÁLMEȘ-BÁLMEȘ s. n. (Fam.) Amestec confuz, îngrămădire dezordonată din care nu se mai poate înțelege sau alege nimic. – Et. nec.

TÁLMEȘ-BÁLMEȘ s. n. (Fam.) Amestec confuz, îngrămădire dezordonată din care nu se mai poate înțelege sau alege nimic. – Et. nec.

TALMEȘ-BÁLMEȘ s. n. Amestec din care nu se mai înțelege nimic; terci, chiseliță. Apa din ceaun fierbea așa de tare, că peștele se făcuse talmeș-balmeș. CONTEMPORANUL, VII 27. ◊ Fig. (Glumeț) Trebuie să mă urmezi... într-o lungă controversă, în care filologia are să se amestece cu istoria naturală, și să facă un talmeș-balmeș precît se va putea mai doct și mai erudit. ODOBESCU, S. III 24.

talmeș-balmeș n. 1. mâncare ciobănească din smântână, făină, ouă, unt și zahăr; 2. fig. amestecătură, confuziune. [V. balmuș; primul element e obscur). ║ adv. într’un mod confuz.

tálmeș-bálmeș adv. (d. balmoș, ĭar talmeș acomodat după acesta). Claĭe peste grămadă, în dezordine. S. n., pl. e. Amestecătură. – În Vc. halmeș-balmeș (rev. I. Crg. 8, 156). V. huștĭulĭuc.

TÁLMEȘ: ~-bálmeș n. fam. Adunătură întâmplătoare de ființe sau lucruri diferite; amestecătură. /Orig. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tálmeș-bálmeș (fam.) s. n., art. tálmeș-bálmeșul


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TALMEȘ-BÁLMEȘ s. v. amestecătură, dezordine, încâlceală, încâlcire, încâlcitură, încurcătură, neorânduială, răvășeală, zăpăceală.

talmeș-balmeș s. v. AMESTECĂTURĂ. DEZORDINE. ÎNCÎLCEALĂ. ÎNCÎLCIRE. ÎNCÎLCITURĂ. ÎNCURCĂTURĂ. NEORÎNDUIALĂ. RĂVĂȘEALĂ. ZĂPĂCEALĂ.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

talmeș-balmeș s. n. sg. amestec confuz, îngrămădire dezordonată din care nu se mai poate înțelege sau alege nimic

Intrare: talmeș-balmeș
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talmeș-balmeș
  • talmeș-balmeșul
  • talmeș-balmeșu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • talmeș-balmeș
  • talmeș-balmeșului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

talmeș-balmeș

etimologie: