Definiția cu ID-ul 1249902:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TAHMIN s.n. (Mold., ȚR) Socoteală, deviz aproximativ; aproximație. A: Tahmin s-au făcut de cei ce s-au omorît. IM 1754, 73v. Să nu fie nimine scutit de această slujbă, făcînd și tahmen. PSEUDO-E. KOGĂLNIGEANU. B: Tahmin s-au făcut de cei ce s-au omorît. IM 1730, 103v. Zeciuiala zapciului să se socotească cu tahmin de oameni cu știință. PRAV. COND. (1780). Variante: tahmen (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: tc. tahmin.